Iubește creștine tu calea și harul

Iubește creștine tu calea și harul, ce El pentru tine și azi l-a lăsat,
Iubește cuvântul iubește-L pe Domnul, să fii din mocirlă de El tu salvat.

Iubește cărarea ce duce spre ceruri, iubește și drumul îngust spre Isus,
Acel ce în toate îți dă izbăvire, îți duce povara ce-o ai tu de dus.

Iubește credința, iubește nădejdea, iubește ce Domnul în dar azi ți-a dat,
Iubește căci numai iubirea te duce, acolo în cer, unde ești așteptat.

Iubește în vremea frumoasă cu soare, dar chiar și în timpul cu nori de granit,
Iubește sfințirea, iubește în toate, pe cale să fii tu un neprihănit.

De astăzi trăiești doar iubind... tu de toate, vei trece căci dragostea-i poarta spre-un vis,
Ce duce spre Țara în care e veșnic, un loc infinit, el e Rai... Paradis.

De astăzi iubești ea un drum îți deschide, e cel spre tărâmul cel veșnic ce-i sfânt,
Iubirea de mână te poartă prin vale, prin tot ce-ntâlnești tu pe drum pe pământ.

Iubește creștine, iubește iubirea, cea blândă... dubioasă, cea făr' de sfârșit,
Iubește-alergarea spre cer... spre acasă, iubește doar totul ce-i un infinit.

Iubește întruna ce doar El în viață, pe-o cale îngustă cândva a iubit,
Iubind vei avea tu un nume de Rege, vei fi un ales, nu vei fi rătăcit.

Căci dragostea sfântă ea nu rătăcește, ea drumul spre ceruri ți-arată atunci,
Când tu printre valuri te afli în viață, sau vântul te duce prin văi... printre stânci.

Iubește... și-ntruna iubirea să-ți fie, o hrană divină, cu ea să hrănești,
Ființa și sufletul tău azi creștine, căci dragostea-i drumul spre slăvi doar cerești.