Iti amintesti amice

Iti amintesti amice

I-ti amintesti amice cand intaia ispita ti-a aparut in fata?
Parea frumoasa, parea ca e ceaa ce ti-ai dorit in viata
Parea ca e buna, ca e dulce, ca e doar placere
Cand ai muscat cu pofta din ea, parea ca e miere
Dar cand in suflet ti-a patruns, era amara, era doar fiere!

Cand ai privit-o intaia data, credeai ca esti stapan pe tine
Ca rau nu I-ti va face, chiear de nu-ti face bine,
Credeai ca privind-o nicidecum nu te afecteaza,
Si stand si cochetand cu ea , nimic nu te-ngrijoreaza
Nu-i cunosteai forta subtila cu care lucreaza.

Cand din fructul ei frumos, cu pofta te-ai infruptat
Erai incantat, nestiind peste ce otrava ai dat,
Si ai ramas livid si slab, lipsit de orice putere
Sarac si orb si gol, fara pic de pace si mangaiere
Erai de-a dreptul ingrozit si ai cazut in disperare.

Erai jos, cazut in pacatul ce-atat de lesne te-a infasurat
De hainele tale ai fost dezbracat, pus in obezi in lanturi legat,
Cu Tatal ceresc, constient sau nu, ai rupt partasia.
S-a dus tot seninul si pacea, s-a dus bucuria
Nu ti-a ramas decat judecata, pedeapsa, mania.

Si-acum ingrozit tu intre viata si moarte te zbati
Esti disperat, i-ti este frica si rusine de frati,
Ai vrea ca cineva sa-ti inteleaga durerea
Ca ai fost inselat si ca ai pierdut puterea
Doresti ridicarea, iertarea si sa primesti salvarea.

Cand in Eden, gradina cea minunata;
Prima pereche de oameni a fost inselata.
Privind si cu pofta mancand din fructul oprit,
Neascultind de ceea ce Dumnezeu le-a poruncit,
Nevinovatiea si slava cereasca, indata i-a parasit.

Urmatau secole de necaz, de truda, lacrimi si durere
Eva si Adam, pacatului sa se impotriveasca n-aveau putere
Zbucium, munca, sudoare, lacrimi si moarte
Omului sa le-ndure pe-acest pamant i-au fost date
Pacatul reusise pe om de Dumnezeu sa-l desparte.

Dar ca sa restabileasca din nou partasia,
Dumnezeu din cer L-a trimis pe Mesia
El, Isus a fost Mielul de jertfa pe-altar
El ne-a iertat de pacate si ne-a dat viata in dar,
Ne-a ridicat din moarte, ne-a dat pace si har.

Deci suflet trudit, si zdrobit si cazut
Te-ncrede in ce Domnul Isus a facut
Intoarce-te la El cu lacrimi de pocainta
Caci mantuit si iertat vei fi doar prin credinta
Ridica-te azi si-n Numele Lui vei avea biruinta !

Nu mai sta gemand in necaz si in disperare
El e gata ca sa te primeasca si sa-ti dea iertare
Vino caci Tatal asteapta pe fiul pierdut
Despartirea de tine pe El greu l-a durut
El vrea sa-ti redea din nou statutul avut.

Cu bratele deschise te-asteapta in prag,
Chiear daca ai ratacit si ai pribegit ani sirag,
El vrea din nou cu tine sa aiba partasia
Si vrea din nou sa-ti dea pacea si bucuria
Vino acasa, te-asteapta Tatal, te-asteapta Mesia

Petrosani 2012-04-09
Marioara Coman. !