Îți amintești?

Îți amintești?

Îți amintești când Îți eram fidel
Și mă luptam să nu mă pierd de Tine
Mă străduiam în orice chip și fel
Să nu Te fac, în lume, de rușine?

Îți amintești când Îți eram robit
Și Te vedeam ca tot în astă lume?
De tot ce-i lume mă simțeam scârbit
Mi-am ars viața și-ale ei albume!

Și încercam să lupt, înaintam,
Nimic nu mai părea să mă oprească
Erai în mine Doamne, Te aveam
Iar glasul meu voia să răspândească!

Aproape Te vedeam, Te inspiram,
Pe nări, cu ochii, Îți simțeam prezența
Te lăudam în cânt, Te adoram,
Ți-am cunoscut puterea, existența!

Îți amintești? O da, îți amintești...
Tu, fiecare clipă Doamne, ai semnat-o
Când Ți se face dor, le recitești
Știi tot de viața care Tu, mi-ai dat-o

Acum; știi cum mă simt acum?
Cum să nu știi, cunoști în întregime...
M-am prăbușit la margine de drum
Și m-au găsit ai săi, din adâncime.

Oricât am încercat, m-am prăbușit...
Și n-am putut să mă ridic vreodată
Împrăștiat pe jos și răvășit
Cu duhul frânt și fruntea aplecată.

N-am mai știut să-Ți cer, nici milă nici iertare
Ci doar gemeam răpus, în duhul meu
Simțeam în mine totul cum mă doare
Credeam că-L pierd pe Domnul Dumnezeu...

Părea că totul are să se ducă
Dar Tu nu ești așa, Tu nu ești om...
Căci simt și-acum o Mână ce m-apucă
Dorind să-mi dea din rodul veșnicului Pom!