ISUS ŞI TEMPLUL

ISUS ŞI TEMPLUL

Când a-ndemnat iudeii Locaşul sfânt să-l strice,
Nu Se gândea la Templul din pietre construit,
Ci El păcatul lumii pe cruce să-l ridice
Ca Miel de ispăşire din ceruri a venit.

Căci n-a fost altă jertfă mai bună, mai în stare
Din moarte să ne scoată ca dar lui Dumnezeu.
Isus cel fără pată putea să dea iertare
Când mântuirea noastră trecea prin ceasul greu.

Dar provocând iudeii atunci să strice Templul
Ei n-au ştiut ce spune şi nu L-au înţeles.
Drept cap de acuzare I-a fost luat exemplul
Şi deturnat de unii în falsul Său proces.

Isus cu-nţelepciune vorbea de înviere
Când va ieşi din moarte complet biruitor,
Dar, totuşi, marii preoţi orbiţi de-a lor putere
Nu şi-au văzut păcatul din însuşi duhul lor.

L-au condamnat la moarte pe simpla-I mărturie,
Căci El Se declarase drept Fiu de Dumnezeu.
A acceptat ca voia Celui Prea’nalt să fie
Pe cruce împlinită plătind păcatul meu..

Crezând în Jertfa sfântă adusă sus, pe cruce,
Pe veci eu, prin credinţă, cu Domnul m-am unit.
Sunt liber şi ferice, iar viaţa Lui mă duce
În trupul meu de carne pe alţii să-i slujesc.

Vedem cum răstignirea nu I-a distrus elanul,
Nici dragostea de alţii ce setea I-a produs.
Din contră, El prin moarte Şi-a nimicit duşmanul
Şi-acum noi suntem liberi iubindu-L pe Isus.

Stând azi la poala crucii, pricep ce-a fost Calvarul!
Isus e Templul nostru, noi suntem Templul Lui.
În duh de pocăinţă salvat eşti ca tâlharul
Şi-odată sus în ceruri ca el poţi să te sui.

Cât uşa nu se-nchide şi harul Lui mai ţine,
Primeşte-L azi, amice! De ce să mori pe veci?
Acum tu ai o şansă, depinde doar de tine
Cu cine-n veşnicie vei vrea ca să petreci...