ISUS ÎN CETATEA NAIN

ISUS ÎN CETATEA NAIN

Isus era în căutare
De oameni sfinţi în Israel.
Sutaşul cu credinţă mare
Pentru-al său rob veni la El.

Minunea n-a fost amânată
ci-ntocmai s-a înfăptuit.
Simţit-a robul dintr-odată
Cum boala grea l-a părăsit.

Isus ascultă şi se miră
De vorbele-acelui păgân
Prin care ceru-ntreg respiră
Iar cei răi împietriţi rămân.

Şi merge Domnul mai departe
Într-o cetate, în Nain,
Ducând o viaţă fără moarte
Şi celor mulţi ceresc destin.

Dar când Se-apropie de poartă
El vede-un trist şi lung convoi :
O văduvă un fiu îşi poartă
Pe drumul lumii de apoi.

Ducea întreaga-i mângâiere.
Speranţa ei atunci murea.
Era albită de durere …
Isus cu milă o privea.

Aşa priveşte El pe-oricine
E singur azi pe-acest pământ
Să-i dea speranţă, să-l aline
Cu bucurii din cerul sfânt.

De le primeşte drept iertare
Doar prin Cuvântul Său cel viu
Îi este viaţa sărbătoare
Şi oază într-un larg pustiu.

De n-ai pe nimeni să-ţi vorbească,
Să te-nţeleagă în vreun fel,
Durerea să ţi-o cântărească,
Isus ar vrea să vii la El.

Să nu mai bâjbâi pe-a ta cale
Căutând un dram de fericiri
Dar care-nseamnă plâns şi jale
Pe tot cuprinsu-acestei firi.

El i-a zis văduvei sărmane
Cu glas prietenos şi blând
Ce-nvinge şi oştiri duşmane
Când le arată primul gând :

”Nu plânge!” Şi-a atins sicriul
În care zăcea trupul mort.
La viaţă l-a chemat pe fiul
Ce părăsise-al lumii cort.

Privea mulţimea-nmărmurită
Minunea harului divin.
Iar mama era fericită
Să-şi capete al ei alin.

Şi mortu-ncepe să vorbească :
E viu acum doar prin Isus.
Şi toţi încep ca să-L slăvească
Pe Cel ce moartea a răpus.

Poporul simte cercetarea
Care din cer i s-a făcut.
Cunoaştem noi acum lucrarea
Părintelui din nevăzut ?

Că El ne dă încă o clipă
De har ceresc să ne trezim.
Şi sub a dragostei aripă
Ca vii din moarte să-L slujim.

Cel înviat acum vorbeşte
Şi spune lumii de Isus.
Şi astfel Vestea păcii creşte
Ca Soarele fără apus.

Să răspândim tot mai departe
Şi noi miresmele de har
Căci azi nu mai suntem în moarte
Şi nu ni-i viaţa în zadar.

El schimbă bezna în lumină
Şi doliu-n bucurii cereşti.
O, vino tu, cel plin de vină,
Azi la Isus aşa cum eşti !

Şi vei primi o viaţă nouă
În locul tristului sicriu,
Şi haruri noi ca stropi de rouă
Şi-n piept o inimă de fiu.

***********

10-02-2002