Isus era

Era Isus


In noaptea care ma atrage
Singura-n odaie,
Eu simt ceva ca se petrece,
In jur ca o vapaie.
Si ma trezesc pe o alta poarta,
Ca am trecut cu bine,
Pluteam usor la nesfarsit ,
Si cineva ma tine.

In lanuri mari din val de raze,
Se derula misterul,
Atat de sigur ma gaseam,
Cand strabateam eu cerul.
C-am fost in sus,
C-am trecut poate,
De-un prag ce nu se vede,

Eu nu stiu ce-i atat de mare,
Ca iata ceasul a batut,
Si totul in jur tresare.

Apoi nici tare, nici prea jos,
Dar nici in soapta anume,
Un glas ma intreba duios:
-Ce faci aici crestine?

N-ai somn adus? tu nu cunosti,
Un cantec de –adormire?
Ca nu-l repeti si nu arati,
C-astepti a lui venire?

Poate pe Mine ma cautai,
Cind ai trecut in noapte,
Pe langa Mine tu pluteai,
Invaluit in soapte?

N-ai vazut un cor maret
Cum imi canta Oseana?
Si multe glasuri mai de pret,
Se inchinau intruna!

Pe unde umbra se oprea,
Facea o cale scurta.
Se intorcea in fata mea,
-Ia seama si asculta:

Eu te-am privit agale,
Cum savurai misterul,
Te-am insotit pe cale,
De jos, ca sa vezi cerul.

Azi, tu ai aici in fata,
Vointa si Cuvantul,
Alege care vrei in parte,
Sa-ti fi azi vesmantul,

Si-ncet, vorbind se departa,
Dar mai privi spre mine,
In ochi iubirea se vedea,
C-a suferit in Sine.

Eu, atat am inteles
Ca Domnul ma iubeste,
Si dintre oameni m-a ales,
Ca asta o doreste.
AMIN