Isus Cuvântul vieții

Când am auzit Cuvântul, ce din slavă a venit,
Am rămas căzut, iar gândul la Golgota mi-a fugit,
Și, privind a Lui durere, chinul ce L-a istovit,
Am zis: "Doamne, care-i vina, pentru ce Te-au osândit?"

Iar privirea lui cea blândă, glasul lui Dumnezeiesc,
M-a privit apoi zicându-mi: "Pentru tine Mă jertfesc,
Pentru viața ta murdară, pentru gândul tău străin,
Am fost condamnat la moarte, cu durere, cu suspin".

Iară eu, privind pe Domnul, care mi-a vorbit cu har,
Am căzut în plâns amarnic, într-un hohot; și un jar
Parcă-mi mistuia ființa cu durere, cu regret...
Iar Isus, cu mare milă, m-a privit zicând: "Te iert".

Ca un fulger de lumină am simțit cum mă străpunge,
Glasul Lui de pe Golgota și-n durere, plin de sânge,
M-a privit direct în față și din taină mi-a vorbit:
Du-te, fiule, și spune celorlalți cum te-am găsit.

Să vorbești la toți ce-n cale ai să-i întâlnești vreodată,
Cum pe cruce, la Golgota, eu, Isus- cerescul Tată,
Te-am iertat de datorie, am plătit în locul tău,
Ca în loc de robul lumii, tu să fi copilul Meu.

Să le spui la mic și mare că Isus este Hristos,
Și că orișicine crede, orișicât de păcătos,
Zi-i să vină la Golgota, la Izvorul de lumină,
Ca să-i dau o viață nouă, prin puterea Mea divină".

Vino, omule ce umbli în mocirla de păcate,
Căci Isus și pentru tine a fost osândit la moarte,
Vino azi cu pocăință, nu vei regreta nicicând,
Căci prin marea biruință vom trăi cu Domnul sfânt.

Azi, Isus și pentru tine e Suprem Mântuiror,
Dar când vom pleca din lume El va fi Judecător.
Dacă nu-ți deschizi inima să te spele de păcate,
Vei trăi o veșnicie doar regrete vinovate.

Glasul Marelui Păstor azi te cheamă ca să vii,
Să trăiești o viață nouă, să ai sfinte bucurii,
Și când va suna străjerul, cu trâmbița lui de sus,
Să putem zbura cu toții înspre Domnul, spre Isus.

Amin.