Isus comoara mea

Cad pe gânduri, cad răpus, parcă sunt de Duhul dus,
Lângă crucea lui Isus, ce zăcea umil, supus,
Și privind acum durerea, bicele ce L-au brăzdat,
Mă întreb de ce durerea, pentru mine a răbdat ?

Iar privirea Lui senină, fața suptă de dureri,
Luptele ce învenină, Cel lăsau fără puteri,
A privit Isus la mine, peste veacuri peste ani,
Și mia zis mai multe taine, pe care inuț le ai.

Fiule îți port durerea, moatrea era pentru tine,
Prntru multele pacate, când trăiai fără rușine,
Pentru viața ta murdară, pentru vina ce o porți,
Voi muri acum, pe urmă, voi învia dintre morți !

Iar acum Te iert de toate, câte lanțuri te-a legat,
Eu îți dau azi libetrate, căci de toate Te-am iertat,
Dute azi spre largul zări, liber de a ta povară,
Și vorbește pretutindeni, despre scumpa ta comoară.

Despre ziua biruinței, despre Jertfa din Calvar,
Despre ziua judecați, despre nunta din Canaan,
Despre Domnul ce trăiește, biruind puterea morți,
Ca să creadă orișicine, e legat în umbra morți.

Iar atunci în ziua mare, când cu slavă voi veni,
Să găsesc o roadă mare, ca să Te pot răsplăti,
Nui cunună mai plăcută, nu e dar mai prețios,
Ca acei ce sunt la nuntă, cu iubitul lor, Hristos.

Amin.