Isus, Comoara mea

Pe când n-am fost, era Golgota scrisă
Cu Sângele din Jertfa tămâiată,
Ca punct de foc, pe jalnica-mi abscisă,
Din care să mă-nalți spre Tine Tată.

Să-nflorești floarea sufletului meu
Tu Te-ai închis în clipă, lângă mine,
Cu-nmiresmări, culori din Empireu,
Cupe aurii de fericire pline.

Frântă, Te-a înțeles și veșnicia,
Mulțimea astrelor din Univers,
Cutremurată, Te-a-nțeles și glia,
Doar eu, Isuse, nu Te-am înțeles.

Am fost sărac și gol, nenorocit,
Scurmând adânc să caut bogăție,
Când Tu, din înălțime ai venit
Strălucitor, Isus- Comoară Vie.

Când ai venit cu brațele întinse,
Te-am răstignit pe crucea mea de lut,
De dragul meu ai suferit Isuse
Și nu mi-ai spus ce crâncen Te-a durut.

Cel mai frumos din mii și mii de tineri,
Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu,
Tu ai luat o cruce grea pe umeri,
Să porți poverile și-n locul meu.

M-ai cucerit Isuse pic cu pic
Și m-ai tămăduit prin Apa Vie,
Din clocotul Iubirii, mă ridic,
Un picur în imensa-Ți bogăție.

Ascunsă nu te port, Comoara mea,
Ci la vedere, fără de tăgadă,
Căci hoții nu te vor putea fura
Și moliile nu pot să Te roadă.

Tu-mi ești câștigul, fără Tine sunt
Un fir cosit, o pleavă fără scop,
Un abur ce se-ntoarce în pământ,
O veșnică scrâșnire în potop.

Isus, Comoara mea, Minune Vie,
Steagul biruinței, Dragoste, Sublim,
Pe brațe mă vei trece,-n veșnicie,
Un prag de Aur în Nou Ierusalim.

Amin!