ISUS ACUM

ISUS ACUM


Isus îmbracă iarăşi haina
de slujitor şi rob smerit,
să ducă lumii noastre taina
iubirii care-a suferit.

Mereu prin târguri şi prin sate
Îl poartă dorul Său stingher
să-mpartă iarăşi nestemate
şi raze care vin din cer.

El Se opreşte la sărmanii,
cei fără pâine şi-adăpost
să le ofere dragi Betanii,
cu bucurii ce n-au mai fost.

Bolnavii mulţi Îl înconjoară
de El să se atingă iar.
Isus, luând a lor povară,
le dă salvarea Lui prin Har.

Izvor de tainică putere,
de biruinţe-n încercări
şi de senină mângâiere
curg pe-ale Domnului cărări.

Nu-L vezi, prietene, cum trece
Isus şi azi pe strada ta ?
De ce-L priveşti atât de rece,
când El ca să-I vorbeşti ar vrea ?

Cum poţi să stai aşa departe
de singurul Izbăvitor,
care-a răbdat pe cruce moarte
să ai prin El un viitor ?

Nu-L mai sfida cu-a ta privire,
ci reculege-te acum.
Deschide-I poarta cu iubire!
Nu-L mai lăsa să stea în drum!

El îţi aduce-n dar iertare,
dar spune-I Lui păcatul tău
şi vei primi eliberare
prin Duhul Sfânt, de orice rău.

Dar de-L refuzi, ce-amar vei plânge,
când norii tristei judecăţi
pe cerul tău cândva s-or strânge
şi-n faţa Lui ai să te-arăţi!...

Nu va mai fi Mântuitorul
cu chip de rob smerit şi blând:
va deveni Judecătorul
ce vede orice pas şi gând.

Şi-ai să-ţi aduci atunci aminte
că pe pământ, pe când trăiai,
Isus, cu dragostea-I fierbinte,
voia s-ajungi şi tu în Rai.

Dar tu, prea plin de-a ta mândrie,
ah, L-ai respins pe Dumnezeu!
Acum te-aşteaptă-o veşnicie
fără Isus, în chinul greu!