Isus

Asupra lui Isus se pune
Spre munte sus o cruce grea
Si El ca miel nu se opune
Dar a cazut slabit sub ea.

Multimea sta si iL priveste
Vedea in El un osandit
Pe cand calaul crunt loveste
Un corp de tot ingarbovit.

Si totusi nimaniu nu-i pasa
Nu-i nimeni sa-I dea ajutor
Doar ca un om mergand spre casa
Trecu pe-acolo-ntamplator.

Era o inima umila
Si cand vazu pe cel cazut,
O fi rostit,cuprins de mila
Vai,bietul om,dar ce-a facut?

Si careva din cei puternici
Luand aminte la ce-a spus
Silitu-l-au acei nemernici
Sa duca crucea lui Isus.

Si bietul om se infioara,
Si poate ca o fi gandit:
"De ce nu mi-am vazut de cale?
Si-apoi de ce nu am tacut?"

Dar astazi dupa atata vreme,
Noi spunem,fara sa gresim
El nu avea de ce se teme
Mai mult de atat:il fericim.

Mareata ii va fi rasplata
Si-n vesnicii va fi de spus
De ce n-am fost si noi de fata
Acolo,chiar langa Isus.

Sa-i aratam iubirea toata
Si sa-i strigam celui misel
Calaului sa nu-L mai bata
Sa dea in noi dar nu in El.

Sa-i stergem maltratata frunte
De sangele-nchegat pe ea,
Apoi,cu El urcand pe munte
Sa-i ducem crucea Lui cea grea.

Dar nu mai fiti in disperare
Ca nu am fost sa-L ajutam
Avem o cruce fiecare
Pe care astazi o purtam.

Sa nu cartim urcand pe munte
Sub crucea care ni s-a pus
Chiar daca-am fi cu spini pe frunte
S-o ducem pana acolo sus.