ISRAELUL RISIPIT

ISRAELUL RISIPIT

De la prima pribegie
A lui Iacov pentr-un rost
La Israel prin pustie
Veacuri multe au tot fost.

Vreme multă fără ţară
Dar c-un Domn ce-i Suveran
El intră de prima oară
Sub Iosua-n Canaan.

El avea de mult o Lege,
Avea preoţi şi-un Cort sfânt.
Însă neagra fărdelege
L-a tot dus ca frunza-n vânt.

Dumnezeu nu dă iertare
Celor neascultători
Care trec peste-ndurare
Şi rămân nepăsători.

I-au mustrat mereu profeţii
Mari pedepse i-au lovit
N-au prins timpul bătrâneţii
Şi pe mulţi i-a risipit.

În Asiria străveche
Şi apoi în Babilon
Au fost robi fără pereche
Când plângeau după Sion.

Cine dintre noi nu ştie
De profetul Daniel
Pe care mulţi cu mânie
L-au invidiat cu zel?

Dar au fost şi-un Ieremia
Şi-un străjer ca Ezechiel
Care-au plâns împărăţia
Robilor lui Israel.

Dacă nu slujeşti credinţa
Ca adevăratul fiu
Vine-o zi când pocăinţa
Va fi un regret târziu.

S-au căit israeliţii
Lacrimi multe au vărsat
Dar curând antisemiţii
Milioane-au decimat.

Când din încăpăţânare
Pe Mesia L-au respins
Drama lor cea zdrobitoare
Cote maxime-a atins.

S-au încolonat romanii
Şi spre ei s-au năpustit.
Au fost mulţi de-atunci duşmanii
Ce-n Israel au lovit.

Au trecut veacuri destule
Când evreii exilaţi
Au luptat cu-atâtea hule
Şi au fost repatriaţi.

Într-o mie nouă sute
Patruzeci şi opt de mai
Pe-ale lumii vechi redute
Agenţii pe-al firii plai

Anunţau o nouă soartă
Faptul mult prea aşteptat
C-a reapărut pe hartă
Israel iarăşi ca stat.

Lumea a rămas uimită.
Iadul s-a cutremurat.
Biblia e fericită
Că războiu-i câştigat.

Va veni din nou Mesia.
Israel va fi în plâns
Cum prezis-a Zaharia
Când cu toţi se vor fi strâns.

Ca-n Egipt de mult când fraţii
La Iosif atunci s-au dus
Tot aşa răscumpăraţii
Îl vor plânge pe Isus.

Va fi-atunci o jale mare
Multă în Ierusalim.
Israel primind iertare
Va trăi un ceas sublim.
*
Tu c-o viaţă risipită
Ce spre faliment te-ndrepţi
Astăzi Domnul te invită.
Tu nu vii? Ce mai aştepţi?

Intră-n harul mântuirii
Şi primeşte-L pe Isus
Cu mireasma mulţumirii
Ce te-nalţă tot mai sus.