Iov, reabilitare după încercare

Cândva, demult în Răsărit
Trăia Iov - om neprihănit
Era un om curat la suflet
Și fără pată-n a-l său umblet.

De Dumnezeu el se temea
Și de la rău se abătea
Era sprijin celui sărman
Și tatä bun celui orfan.

Omul avea zece copii
Și animale mii și mii.
Era cu vază, om avut
Cum nu era altu-n ținut.

Dar intr-o zi, așa deodat,
Iov, cel cu sufletul curat,
A fost lovit așa de tare
De valuri mari de încercare.

Satan, marele inamic
Nu i-a lăsat lui Iov nimic
I-a distrus într-o clipă toate:
Avere, copii, sănătate.

Dar în aceasta încercare
Iov a avut multă răbdare
Cu reverență s-a-nchinat
Și pe Domnul a lăudat:
"Domnul a dat, Domnul a luat
El fie binecuvântat!"

Chiar când soția lui, i-a spus
Să blesteme pe Cel de sus
N-a zis nici măcar un cuvânt
Împotriva Celui Prea Sfânt.

Domnul, însă, nu l-a uitat
Și intr-o zi l-a vindecat.
I-a oferit mari bogății
Și i-a dat alți zece copii.

I-a dat oi, boi, măgari, cămile
Și viața lungă, cu multe zile.
Zile senine, zile de har
Și-o bătrânețe făr" de hotar.