Iov cap 19. răspunsul lui Iov la cuvântarea lui Bildad din Șuah

Iov cap 19. Răspunsul lui Iov
La cuvântarea lui Bildad din Șuah


Iov a răspuns zicând celorlalți
Sufletul îmi zdrobiți și-mi întristați
Vorbind rând pe rând
Și vă-ntreb până când? ! ...
De zece ori m-ați batjocorit
Și încă mă mai batjocoriți
”-Nu vă este rușine să mă nedreptățiți? ...
Dacă n-am vorbit bine
Greșeala mea rămâne cu mine
Și dacă vă lăudați împotivă-mi
Cu-adevărat
Credeți că m-ați găsit vinovat? ! ...
Atunci să știți că mâna Domnului
Mă apasă
Și-ale voastre cuvinte vă lasă
În fața Lui
Lipsa voastră de dreptate și minte.
Domnul mă urmărește și mă-nconjoară Cu lațul Lui
Cum face și mâna vânătorului
Iată în a voastră prezență
”-Strig violență”
Și nimeni nu aude
Strig tare-n cetate
Și nu este dreptate! ...
Mi-a tăiat orice ieșire
Și mă pune-n uimire
Și nu mai pot trece
De ceea ce se petrece
Și de ce atâta supărare
În vorbele tale? ? ! ...
Ca voi, aș vorbi eu, dacă ați fi
În locul sufletului meu! ? ...
Domnul Dumnezeu
Pe cărările mele a întuneric
A revărsat întuneric
Și de slava mea m-a dezbrăcat
Mi-a luat cununa de pe cap
Din toate părțile m-a zdrobit
Și acum speranța mi-a luat
Cum smulgi un copac
Oștile Lui au pornit deodat-înainte
Tăbărând în jurul cortului meu
Drum înaintea mea și-a croit
Și de-atâtea lovituri am obosit
I-a-ndepărtat de la mine pe frații mei
Și cei ce mă știu s-au înstrăinat de rușine
Rudele s-au depărtat
Și prietenii mei m-au uitat! ! ! ...
Cei ce locuiesc în casa mea și
Servitorii mei, cruzi devin
Și mă privesc ca pe-un străin
Eu le eram stăpân de temut
Acum sunt lor un necunosut...
Când chem pe robul meu
Supărarea-n siuflet îmi pătrunde
Și nici robul meu nu vrea
A-mi răspunde...
Cu gura mea trebuie să-l implor
Probabil crede că nu mai am viitor
Ci, puțin și-o să mor...
Suflarea mea miroase tare
Și-i este, soției mele, respingătoare
Rugămintea mea pe-ai mei îi irită
De-a ajuns și mamei mele nesuferită
Până și ce-i pe care-i iubesc
Copiii mei mă disprețuiesc! ...
Cu gură rea vorbesc împotriva mea
Apropiații mei au ajuns acea zi
Că nu mă mai pot suferi
Pe-acei ce inima mea îi iubea
S-au întors împotriva mea
Oasle-mi stau să se sfarme
Aninate de piele și de carne
Mi-a rămas numai pielea pe dinți
Și-s la mila unor nelegiuiți,
Fie-vă, fie-vă prietenii mei de mine milă
C-am ajuns ca o fumegândă feștilă
Sau muc de lumânare aproape stins,
Căci mâna Domnului m-a atins
De ce ca Dumnezeu mă urmăriți
Și de carnea mea nu vă mai săturați? !
În loc să vă sfiiți
Oh de mi-ar fi scrise cuvintele într-o Carte
Cu-o daltă de fier în stâncă săpate
Și cu plum turnat să fie să rămână pe Vecie
Dar știu că Răscumpărătorul meu
Viu este în veșnicie
El mă va ridica în sfârșit
Pe pământ
Chiar dacă pielea-mi este nimicită
Pe trupul meu
”-Totuși în carnea mea îl voi vedea
Pe Dumnezeu
Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor
Ochii mei îl vor vedea nu ai altuia”
”-Sufletul meu, tânjește de dorul acesta
Înăuntrul meu”
Atunci veți zice în voi
Pentru ce-l urmăream noi? ...
Temeți-vă de sabie
Că grozave răni poate făcea
Omorând în cale tot ce-ntâlnea
Și să nu uitați niciodată
„SĂ ȘTIȚI CĂ ESTE O JUDECATĂ! ! ! ... ”
PS:
Iov cu toată umilința și suferința
Și-a păstrat vie credința! ! ...
Domnul slavei pentru-aceasta
Pe om îl-învață
Că-n totdeauna mai e o speranță...
S-ajungi lângă el într-o veșnică viață! ! ! ...

Blându Ioan
23.02. 2026.
Alba Iulia