Iona fuge de fața Domnului!...

Iona fuge de fața Domnului! ...



Cuvântul, Domnului Adonai,
Sosise la fiul lui, Amitai”
Și pe Iona-l trimise din varii motive,
La marea cetate, Ninive.


Că marea-i răutate, răsună
De departe
Și făcând prea mult rău
Putea dar nu voia s-o piardă,
Dumnezeu.

Strigându-i pe străzi, tare
Că-i dată la pierzare.
Iona, gândi în sinea Lui
La Tarsis să fugă, din Fața Domnului.

S-a îmbarcat la Iafa, pe-o corabie
Cu inima strânsă, precum o vrabie.

Când, de-odată, se stârnise pe Mare,
O mare furtună și îngrozitoare.

De-aceea, speriați foarte rău,
Striga fiecare, la dumnezeul său.

Iona, ca un prunc imbăiat
Dormea de valuri, legănat.
L-au trezit, pe acest evreu,
Să se roage, Dumnezeului Său.

Rugându-l, dacă poate,
Să-i scape pe toți, de la moarte.

Treziți parcă din morți,
Au tras atunci la sorți.
Și vinovat ieșise
Iona, ce fugise,

L-au întrebat, de unde este
Și cu ce se-ndeletnicește? ! .
Iona, a lămurit întrebarea,
Spunând că fugea de chemarea
Celui Ce-ntocmise, Marea.


Știa, că tot necazul nu-i
Venit decât din vina lui,
Deci, insistase, tare,
Să-l ia și să-l arunce în Mare,

Atunci, L-au rugat, pe Dumnezeu
Să nu-i ia pe ei, pentru omul său,

Furtuna, fiind mai tare
L-au aruncat în Mare,
Astfel, imediat
Furtuna a-ncetat.

Văzînd așa minune,
Răspuns la rugăciune,
S-au tulburat, de teama Lui,
Aducând jertfă, Domnului! ! ! ...


De i-au pus înainte,
Mai multe jurăminte,

Domnul, avea pregătit
Un pește mare, numit chit
Care, pe Iona, l-a-nghițit
Și-a stat acolo orb, ca cei ce-s morți,
Vre-o trei zile și trei nopți.
Moldovan Pavel
2021.
Alba Iulia

.