Invingere!

A venit o zi, cand m-am simtit invinsa...
Credeam ca toate fortele mele s-au dus!
Priveam la bratele mele slabe,
si la uriasii mari si puternici cu care aveam de luptat.
Sau imi priveam cu mila picioarele slabite, ranite,inspinate,
si la muntii inalti ce imi stateau inainte.
Poteca pe care o urmam era plina de ceata,
si nici nu vedeam vreo rascruce sa apuc un alt drum;
Obosita, m-am oprit in bataia vantului,
si m-am declarat invinsa.
In acest timp a coborat Duhul lui Dumnezeu peste mine,
Asa cum nu am stiut sa il chem,
Si am inteles in sfarsit-
Ca puterea mea nu depinde de circumstante,
Ca trebuie sa las jos povara trecutului,
Sa invat sa Ii multumesc pentru ca mi-a dat brate si picioare,
si sa incetez sa imi vad doar ranile.
Sa renunt la autocompatimire,
Sa vad ca ceea ce El a facut este bun,
Sa privesc ca deasupra umbrei e o treapta,
Care ma va duce mai aproape de cer,
si de ceea ce inseamna Voia Lui pentru mine.
Am inteles sa ma ridic sa ma declar INVINGATOARE!