Învierea lui Lazãr !

Învierea lui Lazãr!

În Satul Betania, Maria si Marta
Aveau doar un frate fiind foarte bolnav;
Si-acei ce-l iubeau intrau des pe poarta,
De unde se-auzea doar un plânset suav.

Si-acele surori au trimis dupã Isus
Sã-I spunã de Lazãr, fratele lor;
Cãci boala la pat dar pe el l-a rãpus
Iar Isus era singurul Salvator.

Isus a primit dar trista lor veste
Cãci al Lui prieten, se îmbolnãvi;
Si-a spus dar cã boala spre moarte nu este,
Ci El prin aceasta se va proslãvi.

Si-apoi douã zile zãbovi pe acolo
Desi îi iubea - Isus - foarte mult;
Pe urmã pornirã, dar, într-a acolo
Cãci acele surori asteptarã demult.

Isus le-a mai spus de Lazãr cã doarme
Si merge-n Betania pentru a-l trezi;
Iar ei ucenicii, credeau, cã nu moare
Spunând cã prin somn, se va întãri.

Dar stim cã Isus le vorbi despre moarte
Si spuse pe fatã: El - Lazãr - muri!
Lui îi pãrea bine c-a stat dar departe
Si-apoi spuse: Haidem! Pentru a-l trezi.

Si astfel Isus despre Lazãr aflase
Cãci de patru zile, el zace-n mormânt;
Venirã pe-acol', dar vecini, de prin case
Si chiar multi iudei mângâiau prin cuvânt.

Si-atunci sora Marta spre El a venit,
Spunandu-I: Tu Doamne, de-ai fi fost aici!
Al meu frate Lazãr, stiu, n-ar fi murit,
Dar chiar si acum ai putea sã ridici.

Sã stii c-al tãu frate va învia în curând,
Chiar fratele tãu - mult Lazãr iubit;
Dar Marta stia, va învia din mormânt,
În ziua de-apoi, precum a vorbit.

Isus cãtre Marta din nou a rostit:
Eu sunt Învierea si Viata în veci!
Si oricine va crede - chiar de a murit,
Trãi-va de-a pururi - trãi-va în veci!

Si-acel ce trãieste si crede în Mine,
Eu zic cã nicicând - el nu va muri;
Tu crezi acest lucru rostit dar de Mine?
Iar Marta crezu cã-n veci va trãi.

"Eu cred astãzi Doamne, cã Tu esti Hristosul!
Esti Fiul Preasfânt, al lui Dumnezeu!"
Venit-ai în lume mântuind credinciosul,
Vestind pocãinta, chiar pentru fariseu.

Si-apoi pe Maria în tainã o cheamã
Spunându-I de Isus - a lor Învãtãtor;
Si iatã Maria, de-ndatã ia seamã
Si merge grãbitã spre-al ei Salvator.

Iudeii vãzând-o cã iute se scoalã
Au mers dupã ea, cãci asa au crezut:
Maria va plânge si va da nãvalã
Spre mormântul lui Lazãr, spre trupul defunct.

Si-atunci ea cãzu la picioarele Sale
Si zise: "O, Doamne! De-ai fi fost aici!"
El n-ar fi murit in mâinile Tale,
Ci doar un cuvânt puteai Tu sã zici.

Si astfel în duhul se înfiorã
Vãzând pe Maria tot timpul plângând;
Iar El tot în duhul, se si tulburã,
Apoi a pornit cu ceilalti spre mormânt.

Isus - El- a plâns, la mormântul lui Lazãr
Si-atunci multi iudei despre El au vorbit:
"Ce mult L-a iubit dar, pe acest Lazãr!"
Însã Isus stia cã v-a fi proslãvit.

Iar El poruncii: DATI PIATRA LA O PARTE!
Însã Marta I-a zis cã miroase cam greu;
Cãci, de patru zile stãtea el de-oparte,
Dar urma sã se-arate, SLAVA LUI DUMNEZEU!

Si-apoi a strigat cu glasul Sãu tare:
Tu Lazãre, dar vino afarã!
Iar cei de lângã Isus - în asteptare,
Vãzurã cum vorbele atunci triumfarã!

Cãci mortul cu mâini si picioare legate,
Iesii din mormânt la porunca lui Isus;
Având fata, capul cu stergar înfãsurate,
C-atunci când murii, asa i-a fost pus.

DEZLEGATI-L SI LASATI-L SA MEARGÃ!
Isus a rostit - desi - e nefiresc;
Si astfel de-atunci omenirea aleargã
La Marele Medic, când se îmbolnãvesc.

Si astãzi E-acelasi ca si în vechime,
Doar crede, asteaptã si-atunci ai sã vezi;
Isus vindecare îti dã în întregime,
Iar tu doar pe El va trebui sã-L urmezi.

Amin

Bivolãrie, 26.08. 2020