ÎNVIERE

Tot ce e viu, se naște din Cuvânt
Viața de moarte, pururi se separă
Că strălucește-n cer și pe pământ
Lumina Lui nicicând crepusculară.

Din rug uscat nu crește lujer viu
Ci-i duh în el ascuns de la început;
Din fructul mort închisă ca-n sicriu,
Sămânța vieții încolțește-n lut.

Și îngropat, și răsărind apoi
Din-ntunecimea unui boț de tină,
Un nufăr alb cu bulbul în noroi
'Și-întoarce fața veșnic spre lumină.

Zadarnic răsturnăm clepsidre de nisip
Să-ntoarcem roata lumii înapoi
Și punem măști de dumnezei pe chip,
Tot în țărână vom sfârși și noi.

Doar cel care se naște din Cuvânt
Din Logos sfânt, din sfânta lui Lumină
Găsește Calea Vieții pe pământ
Și-n suflul sfânt originea divină.

Iisus ce pentru noi S-a răstignit
Pe crucea Sa, la ceruri sus, ne cară,
Că să vedem cum urcă spre zenit
Lumina Lui, nicicând crepusculară.