Invidia

Invidia pentru unii, e boală mare
Purtată în inimă, pe un oarecare
Pe unul ce-l crede, ai fi concurent
Sau pe unul ce are, ceva mai mult.

Invidia poate face pe om, un criminal
Să-l ucidă pur și simplu, pe al său rival
Sau să folosească, metode josnice
Pentru ca, competitori a-și distruge.

Așa au făcut, mari preoți cu Isus
Din invidie, pizmă și răutate l-au ucis
Popularitatea lui Isus, era așa mare
Că a stârnit în preoți, o invidie mare.

Popularitatea lui Isus, pentru unii. .
Era de admirat, dar nu și pentru alții
Pentru cărturari și farisei, era invidie
Și credeau căci, cu ceva rău îl vor prinde.

Au adus la Isus o femei, prinsă preacurvind
Legea dată prin Moise, ne dă dreptul acum
Tu ce zici: l-au întrebat ei cu viclenie mare?
Căci voiau să-l prindă, cu a legi călcare.

Au adus-o pe biata femeie, în fața lui Isus
Nu pentru că urau păcatul, sau pe păcătos
Îl urau și invidiau de moarte pe Hristos
De aceea au aruncat-o, în fața Lui jos.

Era o întrebare, ce părea plină de respect
Că Isus era considerat, un învățător drept
Dar pentru invidioși, nu există respect
Sub masca lor se află, viclenia omului șiret.

Voiau să-l prindă, încălcând legea cumva
Să aibă motivul, la moarte a-L condamna
Dar Isus, invidioșilor nu Le-a răspuns nimic
S-aplecat jos și a scris ceva neștiut, pe nisip.

Să nu credem cumva, că Isus tolerează
Păcatul preacurviei, sau Nu-l interesează
Dar Știa, ce se ascunde în spate la faptă
Și mai știa, că nu doar femeia e vinovată.

Păcatul acelei femei, Isus nu L-a tolerat
Ci Plin de înțelegere, Isus i L-a iertat
Invidioși și pizmuitori, cărturari și farisei
Au plecat toți și n-a rămas, unul din ei.

N-au prins nici pe Isus, în plasa vicleniei
Dar nu au putut face nimic, nici femei
Asta dovedește, că invidioși sunt lași
Să înfrunte pe față, n-au caracter și curaj.

Invidioși, sunt oameni cu intenții ascunse
Oameni ipocriți, pe față frumos îți vorbesc
Dar cu gândirea bolnavă, ar vrea să omoare
Și prin spate, mereu numai de rău vorbesc.

Omule, de ești invidios, ai mare slăbiciune
Nu scapi de ea ușor, numai prin rugăciune
Prin invidie, cel rău îți fură bucuria din inimă
Și nu te poți bucura, cu cei ce se bucură.

Omule, nu-ți neglija starea și fii conștient
Invidia-ți îmbolnăvește mintea, fii atent
Pocăiește-te și roagă-te, să scapi de ea
Altfel te adâncește în mari păcate, invidia.

Lasă-l pe Dumnezeu, Să-ți schimbe starea
Și-ți va schimba de tot invidia, cu bucuria
Și nu vei putea, numai plânge, cu cei ce plâng
Ci vei putea să te bucuri, cu bucuroși la rând.

Nu te complace, în starea de om invidios
E stare, ce nu place Domnului Hristos
Invidia nu duce pe om, pe calea mântuiri
Ci înspre iad, din cauza urâri și lipsei iubiri.

Nu poți fi invidios, și-n același timp fericit
Ori te roade invidia, ori ești un mulțumit
Ori ai un ospăț necurmat, în Mulțumirea ta
Ori morocănos tot timpul, că nu-i avuția ta.

Invidiosul, nu vrea să moară vecinului capra
Asta face lăcomia, să moară vecinul ar vrea
Să-l scoată pe vecin, de tot din competiție
Ca prin avutul lui, să moară alții de invidie.

Omule, frate de ești cuprins de invidie
Roagă-te Domnului, inima să-ți vindece
Invidia te ține departe de mântuirea promisă
Și vei rămâne plângând cu a ta dorință.