INVIDIA

Nu-i lumea pe placul nostru, dar nici noi pe placul ei.
Mieii nu vor fi vreodată îndrăgiţi de-ai lumii lei.
Însă cu toate acestea Domnu-ţi zice: „Sunt cu tine
Chiar dacă şi încercarea când nu crezi atuncea vine.”

David se-avânta în luptă şi l-a-nvins pe Goliat.
Confruntat cu gelozia Saul l-a îndepărtat.
Şi i-a fost duşman de-atuncea până-n muntele Ghilboa
Unde-a refuzat să cadă pe pământ din ceruri roua.

Câţi invidioşi din lume suferă şi cad de sus
Ca şi Saul de-altădată când duşmanii l-au răpus.
Lor invidia li-i salbă şi mândria e un ţel
Când n-ascultă de Scriptură şi de-al ei ceresc model.

Nu-i un alt răspuns mai bine înţeles şi zugrăvit
Ca la Golgota pe cruce unde Domnul a murit
Să plătească pentru toate relele de pe pământ,
Omul ce-a trăit sub soare cel mai drept şi cel mai sfânt.

El a-ngenuncheat mândria vestitului Lucifer
Şi a pregătit momentul când va fi-aruncat din cer.
Stă-n puterea noastră astăzi tot mai mult să ne smerim
Şi invidia păgână de la noi s-o izgonim.

S-arătăm că mulţumirea este cheia fericirii
Ce ne scoate din mocirlă s-aflăm calea mântuirii.
Cei ce practică mândria şi invidia cea oarbă
N-au nici untdelemn pe creştet şi nici ca Aaron pe barbă.

Domnul să ne-nvioreze să vedem cu toţii clar
Că pentru trufaşi în ceruri nu e niciun fel de har.
Roua cerului se varsă peste cei smeriţi şi buni
Ce-şi înving vrăjmaşii mândri prin cântări şi rugăciuni.

Domnul ne-a trasat şi Calea şi-Adevărul ni L-a dat
Ca să nu respingem Viaţa şi nici cugetul curat.
Cei ce poartă-n gând mândria şi invidia la fel
Nu vor fi cu noi în slavă în al cerului Betel.

Noi soluţii n-avem multe pentru crizele ce vin,
Şi vom proclama doar una care-i Mielul cel divin.
Mielul cu a Lui mânie Se va arăta din nou
Să-L cunoască lumea-ntreagă pe al Golgotei Erou.

El va nimici mândria şi pe sfinţii-nchipuiţi
Ce-i ţineau pe mulţi în lesă şi-n păcate-nlănţuiţi.
Nu mai ai timp mult amice să te pui la adăpost
Căci de astăzi înainte nu va fi ce a mai fost.

Ia-L ca scut pe Domnul slavei cât mai poţi să fii salvat
Tu şi toţi ai tăi din casă ca Rahav de altădat’.
Este şansa cea din urmă: astăzi frate poţi să vii
Cât Domnul nu-nchide uşa după ultimii Săi fii.