Învață să fii bun

Învață să fii bun

Învață să fii bun, în orice clip-a vieții,
Mereu să dăruiești, să nu aștepți nimic,
Când dai să vezi că tu, în toate ești acela,
Ce-n orice-mprejurare, ești nimeni și doar mic.

Învață că iubirea, mereu se dăruiește,
N-o ține pentru tine, ea nu este a ta,
Învață chiar din clipa când este ea aprinsă,
Să fii plin de iubire, să arzi și tu ca ea.

Învață de la viață, că toate-s trecătoare,
Se trec iute ca anii, în urmă ce-au rămas,
E-o pierdere de vremuri, atunci când tu pe margini,
Pe drumul vieții tale, adesea faci popas.

Învață de la umbră, să stai și tu la umbra,
Acelor aripi sfinte, ce Domnul le-a întins,
Tu de nimic vre-o dată, de stai astăzi sub ele,
Nu vei putea fi focul, de dragoste ce-i stins.

Învață de la ceruri, ca să zâmbești întruna,
Chiar dacă multe lacrimi, sub el adesea curg,
Zâmbește ca și raza care străbate norii,
Ce scutură doar ploaie, din zori până-n amurg.

Învață de la rouă-n răcoarea dimineții,
S-aștepți ca să apară, frumosul răsărit,
Ca ea tu strălucește, până când El răsare,
Acel ce n-o să aibă, vre-o dată asfințit.

Privește-n jur și-nvață, pământul cum se trece,
Și de la timpul care, devine un trecut,
Învață de la toate, căci toate-s pentru tine,
Ce-ți spun astăzi... învață, El vine... nu e mult.
Amin