Învață să ai pace

Învață să ai pace în clipele mai grele,
Atunci când vremea-i lungă de suferinți și chin,
Învață bucuria cum să o ai în clipa,
Când tu cunoști adâncul în noapte de suspin.

În trecerea de vremuri învață-ntotdeauna,
Să taci cum tace clipa în loc ce s-a oprit,
Și zboară spre-nceputul ce poate să-l aducă,
Acel ce azi se vede, trăit de noi sfârșit.

Învață printre lacrimi, să ai mereu un zâmbet,
E cel care alungă mai multe întristări,
Învață cum trăirea să-ți fie-ntotdeauna,
Cu-a ei tristă privire spre-ndepărtate zări.

Și pasu-n alergare pe urma cea lăsată,
De cel jertfit pe cruce să-ți fie el acum,
Să nu cunoști la capăt, pierzarea ci doar viața,
Chiar de e greu urcușul, pe-al mântuirii drum.

Învață să ai milă, să poți să dai iertare,
Să poți gusta iubirea ce margini n-ar avea,
Și-ntruna doar iubește, iubirea-ți va aduce,
Mereu doar bucurie, nu se va termina.

Din clipele trăite tu astăzi doar învață,
Cum poți să treci de cele, cu greu ce vin și vin,
Cu valuri ridicate, ce sunt fără de milă,
Învață gustul dulce când guști mereu pelin.