Învaţă-ne, o, Doamne-ngenuncherea...

"Doamne, învaţă-ne să ne rugăm...." (Luc.11:1)

Învaţă-ne, o, Doamne-ngenuncherea
Şi-al rugii ascultate har măreţ,
Căci dintre tot ce-n viaţă-i de valoare
Doar timpu-ngenuncheat e mai de preţ.

Învaţă-ne să ne rugăm, Părinte,
Mai cufundaţi în al Prezenţei Tale jar,
Mai plini de dorul clipelor preasfinte,
Cu duh şi trup, predaţi pe-al Tău altar.

Învaţă-ne cereasca rugăciune
Nemărginită-n timp şi-ngrijorări
Şi Harul nopţilor târzii de-ngenunchere,
Cu ochii pironiţi spre alte zări.

Învăţă-ne în rugi, statornicia
Şi-n părtăşie, dorul de Acas'
Aprinde focu-aprins de la Rusalii
Şi bucuria Harului rămas.

Revarsă mai din plin din Duhul Slavei,
În viaţă, rugăciune şi Cuvânt,
Puterea Ta divină ce ne-nvaţă
Voinţa scrisă n Paşii-Ţi pe pământ.

În Duhul Sfânt cufundă vorba, gândul
Şi-nvaţă-ne prin rugi a vieţui,
Iar mijlocirea fă-o arm-a biruinţei,
Ca Tine, Doamne, -n toate a trăi.

Că părtăşia-n rugă-i 'nălţătoare
Când Ceru-ascultă glas de muritor,
Prin Fiul, oferit pe Lemn, salvare
Şi-n rugăciune, vrednic Ajutor.

Învaţă-ne a ne ruga, ca Tine,
Uitând de frământare şi Pământ
Şi-ngenuncheaţi păşi-vom în Lumina
Şi slava Canaanului Preasfânt.

Amin