Învaţă-mă trăirea Ta

Învaţă-mă trăirea Ta

Învaţă-mă trăirea Ta
o Dumnezeule Preasfinte,
Chiar dacă uneori aş vrea
ce-i trecător să mă alinte.

Scrie al vieţii Abeceu,
În conştiinţa-mi preschimbată,
Să nu mai port în noul eu,
Nimic din cel de altădată.

Învaţă-mă trăirea Ta,
Să-mi schimb trăirea mercenară.
Rupe din pieptu-mi inima
ce îmi bătea odinioară.

În existenţa mea învie
o nouă viaţă, pe Calvar,
Vreau să citesc, vreau să pot scrie,
După al Tău Abecedar.

La început cu parafraze,
Cuvântul Veşnic... să-l imit,
Iar mai pe urmă să dau raze
în radieri spre infinit.

Învaţă-mă trăirea Ta
O Dumnezeule Preasfinte,
Să ştiu ce-nseamn-a asculta,
Să am urechi ce iau aminte.

Umplând - chiar dacă dă-n afară -
Din Dragostea de sus - fiinţa,
Toarnă-mi iubire-n călimară,
Să-i dau silabei pocăinţa,

Să-Ţi fiu elevul eminent,
Ce umblă-n Sfânta Ta dreptate,
Nerămânând un repetent,
Ci ajungând la facultate.

Şi-apoi, spre seară, la Palat,
Cerul să mă aplaude
preafaricit, c-am terminat
cu " Summa cum laude ! "

Dar pân-ajung să fiu aşa
Şi-n gând, şi-n fapte şi-n cuvinte,
Învaţă-mă trăirea Ta
O Dumnezeule Preasfinte.

Amin







Învaţă-mă trăirea Ta
În viaţa asta mercenară