Invata crestine

Invata crestine

Asculta! iubit suflet! prin viata atunci cind treci,
Invata-n al tau umblet spre tara ta de veci
Mereu sa ceri la Domnul, curata-ntelepciune,
Cea pasnica si blinda, plina de roduri bune.

Caci multe aici in lume, nu-s grele de-nvatat
Cind iei la toate aminte, pe unde ai umblat
Si sint folositoare! cind ai ochi sa le vada,
Asa le-a creat Domnul, pentru oameni dovada.

Priveste la albina! si-nvata de la ea,
Din orice buruiana! culege doar mierea.
Uita-te si la musca! ea! numai gunoi cauta,
Experta-n murdarie, tot ce-i stricat o-ncinta.

Produsele de albina! dau viata! sanatate,
Pe cind musca! aduce, numai boala si moarte.
Invata dar pe cale! fii albina nu musca,
Caci orce boala, scirba! de belzebut e adusa.

Invata sa nu cauti, scotocind iar si iar,
Mereu marea uitarii sa scoti tot ce-i murdar!
Caci! de apare Domnul! si te vede-n gunoi,
Cu hainele murdare, crezi ca-ai putea sa zbori?

Priveste trandafirul! ce planta minunata!
Ce-ncintator parfumul! floarea catifelata!
Are si spini ce-nteapa si carnea ti-o sfisie,
Din el! sa iei doar floarea cu blinda gingasie.

Nici la cel fara minte, nu-i trebuieste spinii
Aduna dar! crestine, floarea nu maracinii
E destul rau in lume si prea multa durere,
Fii facator de pace si ada mingaiere.

Uita-te pestii marii, cresc in apa sarata,
De-ar fi sarati ca marea, i-ai minca tu vreodata?
Asa crestine draga, si tu traiesti in lume,
Dar! nici odata lumea sa nu traiasca-n tine.

Si de la vite-nvata! cum magarul si boul,
Se-ntorc la a lor iesle, caci isi cunosc stapinul.
Cuvintul Sfint! crestine, invata sa-L traiesti,
Stapinul ce-ti da viata, din suflet sa-L iubesti.

Invata de la pasari, cum toamna, pleaca-zari
Apoi in primavara, se-ntorc din alte tari.
Asa si tu! prin lume calatorind spre-un tel,
Gindeste-te la Domnul, slujindu-L doar pe El.

Ne spune Domnu: in lume sa fim lumini si sare,
Sa dam gust bun vietii, sa luminam pe cale.
Dar! ce gust o sa aiba, mincarea care-o faci,
Cind tu! golesti in oala toata sarea din saci?

Sau! vrind sa faci lumina in lumea intunecoasa,
Tu! dai foc casei tale, s-arate... luminoasa?
Aicea e nevoie de ceva intelepciune,
Sa-nveti din tot ce trece, de-aceia esti in lume.

Caci daca aici in lume cu fratii nu te-mpaci
O vesnicie-ntreaga, in ceruri! ce-ai sa faci?
Cu siguranta-n ceruri! Domnul nu duce spinii,
I-au fost deajuns pe frunte in dealul Capatinii.

Invata bunatatea, inca de pe pamint,
Blindetea si orce roada din Duhul Celui Sfint,
Traieste-n unitate in pace si-n iubire,
Sfinteste-ti astazi limba, trupul, si-orce simtire.

Asa precum tu-n casa, doresti pace sa ai,
E bine si adunarea sa fie colt de rai
Sa ne iubim fierbinte! Cuvintul Sfint, ne spune,
Caci! durere-i prea multa! si-amaraciune-n lume.

Sa fim lumini si sare, dar! nu sa pirjolim,
Sa dam gust bun lucrarii, dar! sa nu otravim
Precum ne-ar place noua ca sa ne faca fratii,
Tocmai asa! sa facem, noi! mai intii la altii. si... [ Domnul sa ne ajute ]