ÎNVAŢĂ

ÎNVAŢĂ

Învaţă prin fapte tot timpul creştine
Cuvântul Scripturii , eternul demiurg,
prin care de veacuri noi haruri se scurg
spre-o lume pierdutã ce zace-n ruine.

Învaţă-l cu râvnã şi plin de credinţă
cã n-auzi întrânsul un glas omenesc
ci ţie-ţi vorbeşte chiar Tatãl ceresc
ce-a dat într-o zi şi luminii fiinţă.

Învaţă Cuvântul dar nu ca pe-o carte
din lumea aceasta în care trãieşti
ci-apleacã-te-n rugã şi vino cum eşti
cãci Cel ce-ţi vorbeşte, o, nu-i prea departe !

Învaţă creştine porunca iubirii,
dar nu doar în slovã, ci-n Duhul smerit
prin care şi Domnul cândva S-a jertfit
sã dea o speranţă de-atunci omenirii.

Învaţă pe alţii dar dã-le dovadã
prin viaţa ce-o duci în al lumii pustiu
cã-n tine trãieşte Cuvântul cel viu
ca cei ce te-ascultã doar astfel sã creadã.

Vesteşte-adevãrul întreg despre Cruce
dar plin de putere, de harul cel sfânt.
Şi-astfel tu vei scoate pe mulţi din mormânt
spre cer, cu iubire, mereu a-i conduce.

Învaţă Cuvântul, urmeazã-i cãrarea !
Cuvântul în lume prin har S-a-ntrupat
sã smulgã din beznã, din Iad, din pãcat,
pe-acel ce-I primeşte în suflet chemarea.

Tu n-auzi, creştine, strigându-ţi în poartã
un glas de iubire ce vine de sus ?
Cuvântul salvãrii e Domnul Isus.
Şi-ai Lui sunt aceia ce crucea şi-o poartã.