Întuneric si Lumină

Să trăiți ca-n timpul zilei și frumos, cum vrea Cel Sfânt,
Îmbrăcându-vă-n lumină, cât veți fi pe-acest pământ!
Astfel îndemna creștinii Pavel, rob al lui Isus,
Un apostol ce credința până la sfârșit a dus.
***
-Să trăim ca-n timpul zilei? -Da, să fim mereu curați
Până când din lumea-aceasta sus la cer vom fi luați,
Preschimbați la o clipeală, lăsând trupul pământesc,
Primind haina de lumină peste-un trup slăvit, ceresc.
*
*
De ai îmbrăcat lumina cât ai fost în lume, jos,
Vei primi haina de slavă și un trup victorios!
De-ai umblat în întuneric, îmbrăcat în haina sa,
Vei primi un trup de gheenă și o haină pentru ea!
*
Întuneric și Lumină, iaz de foc sau sfânt Eden,
Două căi îți stau în față: Lucifer sau Dumnezeu!
Lucifer, era în ceruri heruvim ocrotitor,
Strălucind în frumusețe, în lumină și splendori.
Cu onix, smarald, cu aur, cu rubin, cu diamant
Cu safir, cu jasp, sardonix, hrisolit și cu topaz:
Cu aceste pietre scumpe Lucifer se îmbrăca
Și pe muntele cel veșnic al lui Dumnezeu umbla!
Era plin de-nțelepciune, întru tot desăvârșit,
Un strălucitor luceafăr de lumini acoperit!
Fără de prihană-n toate, până când s-a îngâmfat,
Până-n ziua când Cel veșnic a găsit în el păcat.
Și în inima cuprinsă de mândrie el și-a spus:
-Vreau ca scaunul de domnie să îmi fie mai presus
De-ale Celui veșnic stele, vreau ca-n slavă îmbrăcat
Să mă sui pe sfântul munte fiind precum Cel PreaÎnalt!
Astfel el își spuse-n sine când în taină uneltea
Și-ntr-o cruntă răutate de balaur se-mbrăca
Îmbrăcând în răutate alți îngeri înveninând
Să se-ntoarcă și să lupte împotriva Celui Sfânt.
Și în cer s-a dat o luptă: îngerii lui Mihail
Cu cel Rău și cu-ai lui îngeri s-au luptat și-au biruit!
Iar balaurul cel mare, șarpele cel vechi, Satan
Ce fusese odat-un înger, dar acum șarpe viclean,
A fost aruncat din slavă, pe pământ cu toți ai lui,
Despărțit pentru vecie de altarul Domnului.
Iar apoi, în sărbătoare, pacea-n ceruri iar s-a-ntins
Și o bucurie sfântă, în eternul Paradis!
Însă, vai, cel Rău cu ură și mânie pe Cel Sfânt
Începu să urmărească sufletele pe Pământ!
Cel ce-odat-a fost în ceruri, în lumină îmbrăcat
S-a-mbrăcat în întuneric să târască jos în iad
Miliarde și miliarde, fii creați de Dumnezeu
Ca să își răzbune astfel condamnarea-n chinul greu!
Chin etern în focul veșnic, cu acei ce l-au urmat
În revolta împotriva oastei Celui PreaÎnalt!
Și cuprins de răzbunare pentru tot ce a pierdut,
Pentru tot ce îl așteaptă pentru veci, el, Belzebut
S-a umplut de viclenie pe atâția conducând
Înspre veșnica pierzare, către veșnicul mormânt.
Și de-atunci și pân-acuma a lucrat neobosit,
Secerând, purtând în gheenă pe cei care i-au slujit.
El ce, -odată sus, în ceruri îmbrăcat era-n lumină
Se îmbracă-n întuneric să târască omu-n tină!
Cu-ale sale negre umbre pe atâția-i înconjoară
Să-i atragă înspre sine și-n pedeapsa lui amară!
La-nceput vine cu umbra susurând: -E viața ta,
Dar traiește-o, ești om liber! Poți să faci ce vrei cu ea!
Bucură-te de viață, pofte, patimi și plăceri!
De ce nu trăiești momentul? Tu mai crezi în iad sau cer? ?
Astea sunt halucinații scrise de necunoscuți!
N-asculta nicicând de alții, tu de tine să asculți!
O plăcere cât de mică dac-o ai, e dreptul tău,
Nu ți-o refuza, ești tânăr, ai timp pentru Dumnezeu!
Și ce trist. . mulți pleac-urechea umbrelor ce-i înconjoară
Și cu șoapte de dulceață mult prea lesne-i înfășoară...
Întunericul e pasul următor către abis:
Când înfășurat de umbre pe-ntuneric faci ce-au zis
Nu mai vezi nimic, e noapte, nu mai vezi în jurul tău,
Dar te poartă pe-ntuneric duhurile celui Rău! ...
Tu te lași purtat de ele, căci te poartă prin plăceri,
Să nu vezi cum te apropii de eternele dureri! ...
Următorul pas e iadul, locul cel înfricoșat
Pregătit pentru aceia cari pe Diavol l-au urmat! . .
Cine cade jos în gheenă, nu mai poate să se-ntoarcă
Fiindcă-n urma lui se-nchide poarta mult prea regretată!
E atât de largă calea celor care merg spre iad
Căci ei umblă-n întuneric, în cel Rău și-n groapă cad. .
Pe multi alții din viață pentru gheenă i-ar fi smuls
Dacă n-ar fi fost iubirea Tatălui din cer, de sus
Care-n dragostea-i măreață față de-omul păcătos
Și-a trimis să moară-n lume Fiul Său iubit, Hristos,
Ca oricine crede-n jertfa și-n ofranda ce s-a dat
Să nu piară în gheenă ci să fie-n veci salvat!
Mulți prin Sângele Salvării și prin Învierea Sa
Au călcat pe boldul morții și au fost scăpați de iad!
Chiar și sfinții din vechime ce din viață au trecut
Au crezut ce spus-a Domnul când li s-a făcut văzut.
Mântuiți au fost de chinuri, prin credința în Isus
Și prin sângele de jertfă care pentru toți a curs.
Însă mult mai mulți în groapă au intrat, căci n-au crezut
Sacrificiul sacru care Tatăl veșnic l-a făcut.
Până vine clipa sfântă când Hristos va reveni
Prin cel Rău, iadul năpraznic tot mai mulți va înghiți... . .
*
Nu sunt glume versurile ce le-am prezentat mai sus:
Diavolul și-acum lucrează, cu o ură de nespus!
Vrea mereu, mereu să-nghită mai ales pe toți acei
Care-L caută pe Domnul și-L slujesc numai pe El.
Și cu umbre de-ntuneric cel Rău caută să-i atragă
Pe acei ce în lumină au umblat o viață-ntreagă;
Sau pe cei care-n lumină umblă astăzi pe Pământ
Împlinind tot ce-a spus Domnul prin Cuvântul Său cel Sfânt.
Ca un leu, spre noi răcnește, căci mai are doar puțin
Până se va-nchide groapa, cu sigiliu, pentru chin!
Cu bucate "delicioase" pentru unii vine el,
Doar o clipă să-ți răpească de pe Calea către cer;
Căci după o clipă vine încă una, ca în zbor
Și-ncă una-apoi mulțime aduc umbrele în stol;
Umbre negre de-ntuneric ce te înfășoară lin,
Ca apoi să te conducă înspre moarte și pelin.
Dar atunci oare nu este o conștiință ca să spună
Cui nu umblă în lumină că se-ndreaptă spre ruină?
E-ntrebarea care-adesea vine-n mintea celor mulți;
Iar eu spun: Ba da, există, tu alegi sau nu s-asculți!
Cel mai trist e când aleșii care umblă în Cuvânt
Nu ascultă ce le spune șoapta Duhului cel Sfânt. .
Ei cad pradă-atât de iute șarpelui cel vechi, Satan
Ce nicicând nu obosește în a secera mârșav.
*
De aceea Pavel spune că mereu să ne iubim
Și să fim mereu lumină, în lumină să trăim!
A Luminii sfinte arme să-mbrăcăm veghind mereu,
Treji fiind gata de luptă împotriva celui Rău!
Mântuirea-i mai aproape decât mulți ar fi crezut,
Se apropie dimineața, noaptea-aproape a trecut!
Nu purtați de grija firii, ci-mbrăcați-vă-n Hristos
Treji mereu, ca-n timpul zilei și trăind mereu frumos!
În candelă untdelemnul să-l aveți îmbelșugat
Continuând pe Calea sfântă, în lumină îmbrăcați!
Căci lumina în Lumină se va-ntoarce negreșit
După cum pentru-ntuneric întunericu-i sortit!
Cei ce umblă în Lumină, în Lumină vor intra
Moștenind pe veci Lumina, lângă Domnul, pururea!