Întruparea Divină

Întruparea Divină

Lumină prea Sfântă, ce-ai venit din cer
Prin Steaua din Iacob ascunsă-n mister
Născut din fecioară, locaş de-ntrupare
Venit-ai prin har, şi-n dragostea mare
Să ne smulgi din veacul trist şi efemer!

Ai părăsit Tronul cel Sfânt de domnie
Schimbându-l în Staul şi-a lui sărăcie.
Ca leagăn, o iesle, unde-ai fost culcat
Căldură făcându-Ţi, boii ce-au suflat,
În cereasca întâlnire, şi dulce-armonie.

Din cerul prea Sfânt, cu Tronul de aur
Ţi-ai ales un Staul, prea-njosit tezaur,
Vizitat de îngeri ce-au cântat „ Osana,”
Spulberând păstorilor uimirea şi teama
De ce Împărat fiind, n-ai jerbă de laur?

Nu Ţi-a fost ruşine, magii să-i primeşti
Într-o casă simplă, ca oaspeţi regeşti -
Ca-Mpărat al lumii, unde-a lor cinstire
Ţi-au adus şi daruri ca drept mulţumire
Mărturisind adevărul, că Împărat eşti.

Cu respect prea sfânt, semn de adorare
Omagiu adusu-Ţi-au ’n-a lor închinare,
Recunoscând că divinul cu al lui mister
L-au văzut urmându-l, în Steaua pe cer,
O nădejde oamenilor că-n păcat nu pier!

Şi-au răspândit noutatea în lung şi în lat
C-au găsit, cătând, pe-al lumii-Mpărat,
Cel vestit de îngeri, cum c-ai fost Mesia
Cum s-a scris în cărţi, şi-a spus profeţia
Lumii întregi, Mântuitor, din al ei păcat!

Flavius Laurian Duverna
06 februarie 2018