INTRUPAREA

Întruparea

Pe câmp, noapte senină, cu cer sclipind de stele,
De frig oile-s strânse, grămadă sub nuiele…
Şi câinii stau aproape, de focul ce suspină,
E ceas de aşteptare, Mesia stă să vină!

Dar iată, printre stele, ceva tulburător,
Se-apropie şi creşte, un astru orbitor,
Şi vine, creşte, mare, stă peste ei să cadă,
Nu-i stea! Este o ceată de îngeri plini de slavă!

Păstorii cu uimire: Să strige, sau să tacă?
Să fugă? Sau sa vină, de îngeri mai aproape?
A lor grea încercare, de cer este curmată,
Căci glas viu de chemare, spre ei acum străbate:

Venim o veste mare, la toţi să vă purtăm,
Cântaţi, veni Mesia, ce Rege-L proclamăm!
E-a vostră mântuire ce mult a-ţi aşteptat,
În Betleem, în iesle, e-a-L vostru Împărat!

Şi fără mult să steie, lumina-n cânt dispare,
Un freamăt, o uimire, în jur se răspândeşte,
Şi ceata îngerească, spre alte zări grăbeşte,
Lăsând în urma clară, a mântuirii veste!

Păstorii strigă, aleargă, spre staul cu grăbire,
Un dar, ceva merinde, spre-a Pruncului închin,
Şi laudă pe Domnul, şi strigă-n bucurie,
Venit-a azi Mesia, avem cu toţi alin!!!

Astăzi această veste, noi toţi am auzit,
Şi timpul şi Scriptura, de mult noi le-am citit,
A doua oară-i gata, Isus ca să sosească,
Dar inima-mi e gata, în ea să poposească?

Din tot întreg pământul, Israel, moştenirea,
Doar Magii şi păstorii, văzut-au pe Mesia,
Acum în sărbătoare, pământul se distrează,
Uzând ieslea şi Pruncul, doar la câştig visează…

Dar eu, eu rămaşiţa, astept pe Hrist să vină,
S-aducă judecata, iertare şi lumină?
Sau vreau Prunc să rămână, în iesle să se-aşeze,
Şi-odată-n an, în iarnă, pământul să-l serbeze?

Deşteaptă-te creştine, pe Hrist azi Îl primeşte,
Închină-i a ta viaţă, nimic nu-ţi trebuieşte,
Acceptă-L clar pe Domnul, grăbeşte aşteptarea,
Şi de Crăciun vesteşte, cu slavă, întruparea!!!