Intrupare

Cand flori de gheata desena gerul pe geam alene,
Din inaltimi ai coborat pe plaiuri pamantene,
Nu soarele stralucitor si calduros de vara
Te mangaia pe trupul gol, ci frigul de afara.

Nu te-au primit bogati de soi in vreo odaie,
Ai plans atunci,nascut de mama ta in paie.
Cu mila oamenii n-au fost,iar sufletele goale
Te-au parasit, sa te-ncalzeasca suflari de animale.

Cand pentru noi , Tu ai venit din slava ta divina
Ca sa ne dai iubirea si pacea-n dar deplina,
O iesle-n grajd ca leagan ai avut lang-un vitel,
Ca un sarman de rand, Tu te-ai nascut, Emanuel.

Potrivnic pamantul ti-a fost si cu natura toata,
Putini erau ce-au asteptat venirea anuntata,
Pastori si magi veniti de pe meleaguri straine;
Eu stiu ca Tu te-ai intrupat atunci si pentru mine.