Intristare

Intunecat si trist mi-e cerul
Si nori is negri ca de plumb
Infipt adinc in inimi fierul
Loveste-n tulburarea unui gind

O duh strain ce dai tircoale
A mea viata vrind s-o fringi
Batind ritmat in tobe goale
Spunind la toti ce slab eu sint.

Ca Iov sub lovituri de demoni
Intins indurerat astept sa vi
Ridicind intunecat povara
Lasat pe a mei umeri fragezi

Ca un soldat de lupta istovit
Eu las a mele arme la pamint
Si-n nopti senine, fiori reci, privesc
La alt tarim, mai bun, mai sfint.

Egipt, o tara de-ntristare
Ce robi, copìi de regi tu tii
In piramide mari si colosale
Ai ingropat pe ingerii cei vii.

Cind ochii imi inchid in noapte
Astept spre zori, plecat sa fiu
Spre alt tarim, far' chin si soapte.
Sa fiu pe veci un inger viu.

In temniti inchise-n intuneric
Cu umezeli de mucegai strapuns
Un suflet tinar si feeriic
Sub pietre reci, de viata s-a ascuns.

Privind prin crapaturi de stinca
Se vede cer cu candeli' de lumina,
In departari de zari strapunse
N-as vrea sa fiu un trup de tina.

Sa plec acum din chinul rece
Sa scap de-ntunecate nopti
Sa nu mai stiu ca vremea trece
Sa trec semet, prin sfinte porti.

Sa nu mai vad apus de soare
Si intristate umbre-n luna
Plapind facli de stele cazatoare
Si ingreunat de plumb cununa.


Sa pot zbura necontenit
Sa nu mai simt ce greu e lutul.
Acesta-i visul ce-am dorit.
Sa-l vad pe Cel ce-i Inceputul.

Se face noapte, un vis cuprinde
Ai mei ochi de lacrimi plini.
A mea pana cade-n umbra
Iar prin geam in zare, zori senini.

Un trup plapind se vede-ntins
Peste masa de lemn rece
Lumina candelei s-a stins.
Vreme vine, vreme trece.