Întrebări fără răspuns

Înainte de-a-i dori
Ani frumoşi şi bucurii,
Preţ de-o vreme, rămân mut,
Când privesc un nou-nãscut.
Cãci îmi pun o întrebare
Precum orişice om mare:
-"Tot ce poate-acuma, ştiu.
Dar ce-a face mai târziu?"
Vãd şi-acum, ca şi-alte dãţi,
Multe posibilitãţi.

"Tu nu ştii cum cã Satan
Are pentru tine-un plan!
Dar, mai mult decât Cel Rău,
Te doreşte Dumnezeu!
În sfârşit... rãmân chemãri,
Întrebãri şi întrebãri...

Ce vei face tu, copile,
Peste zeci de ani de zile?
Ce vei face? Cum vei fi
Când tu vei avea copii?
Vei fi om de omenie
Sau o fiinţã dintr-o mie?
Vei trãi ca om cinstit
Sau vei fi nesocotit?
Ce-o s-alegi, alegi tu bine,
Ori te-i face de ruşine?
O sã-ţi placã ţie banii,
Care-or sã-ţi scurteze anii?
Vei avea gândul murdar
Şi plãcere de pahar?

O sã vrei sã nu-ţi doreşti
Nici mãcar ca sã priveşti
Vinul roş, curgând prin jgheab,
Precum fiii lui Recab?
Vei cânta-n acelaşi ton
Cu Dalila şi Samson?
Sau vei vrea şi tu sã stai
Precum Moise pe Sinai?

Fi-vei tu om cumsecade
Sau un clovn, bun de parade?
Vei alege sã petreci
De la-ntâi, pânã-n treizeci?
Vei poza tu în om bun
La Florii şi la Crãciun?
O s-alegi ce-aleg cei mulţi
Sau sã taci şi sã asculţi?

Nu ştii tu cã va veni
Vremea de-a îmbãtrâni?
Când, cu dalta pe ilãu,
Alţii-or bate-n locul tãu? !
Iar tu, fãrã grai, stând jos,
Vei privi neputincios
Cum vei fi uitat de toţi,
Inclusiv de-ai tãi nepoţi.

Rãu, de viaţa ta amarã,
Nimãnui nu o sã-i parã.
De lacrimi, de perna udã,
Nimeni nu va vrea s-audã.
De-al tãu plâns, de-al tãu oftat,
Nimenea interesat.
Şi, în ziua ta cea rea,
Nimeni n-o sã te mai vrea.

Vei zâmbi aparte, ori
Vei scrâşni, când ai sã mori?"

BINE, orice om ar vrea,
Dar nu toţi sfârşesc aşa!

Timpul are, an de an,
Pentru orice pãmântean,
În ungherul sãu ascuns,
Întrebãri fãrã rãspuns...