Între pământ şi cer

Stropit cu sânge a ajuns Calvarul
Când Dumnezeu pe Fiul l-a trimis
Ca să ridice de la om amarul
Pentru al duce-odată-n Paradis.

Între pământ şi cer era Iubirea
Ca să unească cerul cu pământul
Din cer veni-ta jos neprihănirea
Cu omul să încheie legământul;

Iar eu în tihna nopţii-ntunecate
Când se-auzea un vuiet de afară,
Aprins-am o lumină-n toi de noapte
Urcând înspre calvar pe-al rugi scară.

Eu sufletul în palme ţi l-am pus
Şi toată fiinţa mea ţi-am dat-o Ţie,
Să scoţi o Doamne tot ce e ascuns
Şi să mă pregăteşti de veşnicie.

Ţi-am înălţat altare din ruine
Când fost-au numai pietre împroşcate!
Le-am adunat şi dintr-un mic tăciune.
Se-aprinse jertfa rugii înfocate!

Când ruga mea s-a împlinit prin Tine
Şi-Ai coborânt cu-al dragostei izvor,
Simţeam că zbor atunci spre-o altă lume
Să mă-ntâlnesc cu al meu Mântuitor

Când stropii calzi curgeau din trupul Tău
Ca inima să-mi spele de păcat,
Prin moartea Ta am înviat şi eu
Din soarta ce păcatul mi-a trasat!

Din somn, am tresărit gândind la Tine
Şi pieptul meu îmi clocotea de dor!
Doream să simt prezenţa în suspine
Ştiind că Eşti al meu ocrotitor!

Când adormise steaua milenară
Iar şoapta vântului a încetat!
Urcam şi eu pe o cerească scară
Ca Iacov când în vis s-a cufundat.

Şi am simţit prezenţa minuntă
A Celui ce m-a cercetat în vis
Şi parcă la trezire fiinţa totă
Trăia de-acum în noul Paradis.

Pe-altarul inimi de-atunci o Doamne
Aprind al jertfei sfânt cuptor ceresc,
Şi-n focul rugii, mă înalţ înspre Tine
Cu Tine vreau eu veşnic să trăiesc.

10/31/2008gl