Intre acceptare și resemnare

Intre aceste stări nu-i o distanță prea mare
Dacă un poți accepta te resemnezi la situație
Nu pentru că ai fi de-acord cu ce întâmplă
Dar orice faci, situația în sine nu se schimbă.

Când accepți înțelegi necesitate experienței
Dar nu înseamnă că ți-ai dorit starea existenței
Resemnarea e negativul acceptări în sine
Dacă te-ai resemnat nu-nseamnă că-i bine.

Dacă accepți ceva poate n-ai de-ales
Ți-e forțată voia și câmpuri negre se țes.
Resemnarea te împovărează și te doboară
Te martirizează și viața-ți este o povară.

Ego-ul va exploda odată, se simte îndreptățit
A tolerat intolerabilul ce mult și adânc a rănit
Emoțiile lăsate în urma evenimentului produs... . .
Au greutate prea mare și au dus unde s-ajuns.

Acceptarea și resemnarea au puțin pozitiv
Te fac să fii mult apatic, să nu mai fii activ
Sunt lucruri ce trebuie acceptate cu împăcare
Că-s parte din mersul vieții și n-au vreo evitare.

Acestea te îndeamnă la luptă nu la apărare
Te propulsează la luptă nu la fuga de stare
Poți accepta moartea cuiva drag sufletului tău
Dar să te resemnezi Realități aceasta e greu.

Te resemnezi cu faptul că o vei întâlni
De ești creștin, atunci când Domnul va veni
Multe situații în viață ne cer resemnarea
Dar trebuie luptat contra și schimbată starea.

Acceptarea presupune implicare cu discernământ
O analiză și confruntare în cuprinsul acțiuni, în tot
Ego-ul nu poate să accepte fără reacționare
Să lupte, să împingă experiența până la epuizare.

Între exterioarele circumstanțe și interior
Se duce luptă să elimine cauza evenimentelor
Gânduri, emoții și sentimente-s în frământare
Unde e cauza ce-a produs efecte arzătoare.

Acceptarea poate fi temporară și uneori ușoară
În resemnare n-ai de ales, durerea nu-ncetează
Când e resemnare înseamnă că situația n-are ieșire
Și înapoi spre sfârșit nu-i decât amară amintire.

Acceptarea-i conștientizare că ceva s-a întâmplat
Ce cu toată înțelepciunea, voința nu poate fi schimbat
S-a întâmplat, s-a înfăptuit deja o faptă oarecare. .
Și accepți dezastrul sau efectele cei au urmare.

În resemnare, fapta e în desfășurare pe rol
Ești resemnat cu ce se întâmplă fără răscol.
În adâncul sufletului se-ncearcă suportarea
Dar devreme sau târziu explodează frustrarea.

Ești ca o oală ce fierbe sub presiune mare
Odată capacul luat totul iese fără deosebire
Poți sta fără să fugi sau să te închizi în tine
Dar niciuna dintre stări nu-ți va face bine.

Resemnarea e să-ți lași viața în mâna sorți
Să privești pasiv la ce se întâmplă, fie ce-o fi.
Să nu faci nimic, să fii victima a tot ce se-ntâmplă
Dar acceptarea cere și acțiune în orice clipă.

Resemnarea spune: nu mai pot, n-am ce face
Pe când acceptarea, fac cât pricep, cât se poate
Restul predau Domnului, El poate să rezolve
Problemele cele mai grele, El poate da izbăvire.

Ca creștin nu mă voi resemna niciodată
Nu mă las biruit de deznădejdea nefondată
Domnul este alături de mine când este greu
Îmi întinde mâna și îmi oferă ajutorul Său.

Eu mă proștern în rugăciune și caut răspuns
Nu mă dau bătut până Domnul ceva Mi-a spus
De-i voia Lui accept totul cu bună supunere
Dar de nu, nu mă resemnez faptului cu nepăsare.