Întrați pe poarta care-i strâmtă

Intrați pe poarta care-i strâmtă,
Pe ea v-așteaptă Dumnezeu,
E singura spre veșnicie,
Chiar dacă pasu-n ea e greu.

Pe ea puteți găsi voi viață,
Puțini sunt cei ce o găsesc,
Intrați cu-avânt în locul care,
El este sfânt... Dumnezeiesc.

Înaintați doar prin credință,
Cu ochii pironiți în sus,
Rămâneți numai lângă Domnul,
Cu toate ce aveți de dus.

El mâna sfântă își va-ntinde,
În ajutor El va veni,
Dacă-mbracați azi umilința,
Dar și sfințirea zi de zi.

Umblați în voia Celui veșnic,
Chiar de vă mustră Dumnezeu,
Mustrarea Sa este iubire,
E numai pentru fiul Său.

Pedeapsa Lui e mângâiere,
Sfârșește cu un zbor spre cer,
Să nu fiți azi în neascultare,
E calea celor care pier.

Pășiți pe urma-nsângerată,
Ca să simțiți durerea Sa,
În haine albe El la capăt,
Cu dragoste vă va-mbrăca.

Mireasa Lui e strălucită,
Cu pasu-n toate curățit,
Ea este-aleasă ca să fie,
Iubirea Lui un infinit.

Nu stați o clipă-n nepăsare,
Luptați-vă neîncetat,
Pe calea Lui e mântuirea,
Belșug de har nemăsurat.

Să nu lărgiți împrejurimea,
Un drum ne-a fost cândva croit,
Prin jertfa sfântă de pe cruce,
Când pentru noi El s-a jertfit.
Amin