Într-o zi pe-o cărăruie

Într-o zi pe-o cărăruie, condamnat la rastignire,
Cu-o iubire fără margini, pentru-ntreaga omenire,
A pășit Acel ce-n urmă, slava... cerul a lăsat,
Ca să fie omenirea și pământul azi salvat.

Fără vre-o încălțăminte, apăsat de-o cruce-n spate,
El mergea doar înainte, n-a dat crucea la o parte,
Chiar de-l străpungeau în talpă, pietrele c-erau tăioase,
Nu se-oprea, chiar de întruna, erau ele nemiloase.

El avea a Sa privire, înainte... nu-napoi,
Și nu se iubea pe Sine, ci în toate doar pe noi,
A răbdat doar din iubire, biciul care îl lovea,
Ce pe spate adâncite, răni sub lovituri lăsa.

A răbdat și-acele pietre, înspre El ce aruncau,
Cei care că este-un Rege, nicidecum ei nu credeau,
Au fost cei care la moarte, l-au împins pe Împărat,
Dar El Domnul în iubire, a fost Cel ce i-a iertat.

Spinii i-au străpuns și fruntea, din coroana cea de spini,
Pe-a Lui față stropi de sange, de durere erau plini,
Dar El tot privea în față, chiar de era obosit,
Să se odihnească Domnul, nici o clipă n-a gândit.

Și ajuns pe-o-naltă culme, ce era în departare,
A știut ce îl așteaptă, o durere-așa de mare,
Dar El tot de bună voie, mâinile și le-a întins,
Pe-acea cruce unde-n chinuri, tot iubind Domnul s-a stins.

A știut că îi vor bate, și în mâini și în picioare,
Cuie... dar El nici-o clipă, nu a spus ce tare doare,
Nu s-a-ntors din drumul crucii... să nu fie răstignit,
A răbdat tot din iubire, pentru noi pân-la sfârșit.

De ne-asemănăm cu Domnul, de suntem astăzi creștini,
Să ne cercetăm... de care, azi iubire suntem plini,
Să ne cercetăm ființa, azi pe cale fiecare,
Cum El a răbdat calvarul, noi răbdăm în viață oare?

Și tu frate... și tu soră, dar și eu... aici... acum,
Să privim pe care pietre, azi călcăm pe-al vieții drum,
Sunt și pentru noi tăioase, este drumul dureros? ,
Ca și cel călcat odată, de-Mpăratul sfânt Hristos.

Dacă nu... să ne proșternem, azi la poala crucii Sale,
Într-o rugăciune-aprinsă, să ne cerem toți iertare,
Să luăm jugul, să luăm crucea, pe-a Sa urmă să pășim,
Ca și Domnul... nici-o clipă, înapoi să nu privim.