Într-o vreme însorită

Într-o vreme însorită,
Toți creștinii pe pământ,
Au o mare bucurie,
Și-L slujesc chear și în gând.

Fericiți sunt ei pe cale,
Sub a Domnului iubire,
Și cuvântul din scriptură,
Toți îl duc la împlinire.

Dar atunci când se arată,
Pe un cer senin frumos,
Norul care vine-ndată,
Unii se așează jos.

Când apare vre-o-ncercare,
Mulți ei spun că i-au uitat,
Cel ce le-a adus doar soare,
Într-un timp neâncetat.

Când îi cheamă El la luptă,
Mulți azi spun... nu-i pentru noi,
Stau pe-o margine de cale,
Cei ce se credeau eroi.

Dar când unul obosește,
Care luptă ne-ncetat,
Mult prea-ngrabă el creștinul,
De eroi e judecat.

Domnul spune prin cuvântul,
Ce odată l-a lăsat,
Să nu ne lăsăm azi frații,
Ce în lupte au luptat.

E porunca cea mai mare,
Să-l iubim pe cel de-aproape,
Dar mai mulți... astăzi creștini,
Sunt ce-i ce-l dau la oparte.

Pe acel în suferință,
Pe acel care cu greu,
Urcă dealul care-i calea,
Pentru toți spre Dumnezeu.

Voi creștinilor ce astăzi,
Sunteți fiii Unui sfânt,
Să-i slujiți Acelui veșnic,
După cum scrie-n cuvânt.

Dar cuvântul el ne spune,
Nu doar ca să îl vestim,
Ci din gură ce toți spunem,
El ar vrea să împlinim.