Întoarce-te din gândul tău

Întoarce-te din gândul tău ce-n apele murdare,
Se scaldă el adeseori, și vino la izvoare,
De viață tu să fii atins, de dulcea mângâiere,
Ce poate răni a vindeca, Ea poate-orice durere.

Din drumul cel amagitor, întoarce-te îndată,
Și spală-ți haina ce-ai primit, să nu fie pătată,
Căci vine clipa când de sus, va reveni... căci vine,
Acel ce-i viu, nemuritor, El vine după tine.

Întoarce-te din vis pierdut, și caută-mplinirea,
Ea este doar la Dumnezeu, la El e nemurirea,
Pe străzi străine n-o găsești, căci străzile străine,
Conduc azi suflete ce mor, chiar sub priviri păgâne.

Pe ele tu sa nu oprești, căci vei pieri-n pierzare,
Departe de un loc ceresc ce este după zare,
Doar urma albă s-o urmezi, doar ea te poate duce,
La pieptul Celui ce a stat, în cuie pe o cruce.

Întoarce-te din amăgiri, aduse de-amăgire,
Te cheamă Cel nemărginit, în milă și iubire,
Tu ochii nu îi otrăvi, cu lumea de păcate,
De ea să stai azi ca nicicând, pe drumul tău departe.

Căci timpul este pe sfârșit, și în curând revine,
Acel ce șterge suferinti, El șterge și suspine,
La cruce jos să stai mereu, El vrea să te găsească,
Doar gata pentru-a te-nălța, spre slava Sa cerească.