Întoarce-te

Cu Tine eu mă voi făli
În veci de veci Stăpâne,
Pe Tine vreau a Te iubi
Smerit în fiecare zi
Când alții Te vor părăsi
Eu nu plec de la Tine!

Căci nu e loc pe-acest pământ
Nici nicăieri sub soare
Mai bun, mai sigur sau mai sfânt,
În bucurie sau plângând
Unde cobori în Susur Blând
E numai sărbătoare.

Dispare ceață și furtuni
Poveri și sarcini grele
În jurul Tău pe toți ne-aduni
Și ne înveți să fim mai buni
În mijlocul acestei lumi
Să fim ca niște stele.

Când totul este pângărit
De patimi și păcate
Atunci, acel neprihănit
Ca soarele la răsărit
Va lumina necontenit
Veșmintele pătate

Acelor ce au părăsit
Cărările divine,
Deși spun că s-au pocăit
Ei tot în beznă au trăit,
De-al lor păcat nu s-au căit,
Făcând numai rușine.

Câți n-au hulit pe Dumnezeu
Văzându-le purtarea…?
Pe buze-aveau Numele Său,
Dar n-au lăsat tot ce e rău,
Au alergat mereu, mereu
Unde e desfrânarea…


Să-ncerci să spui că e păcat
Trăirea lor murdară,
Ești huiduit, ești alungat,
Și-ți spun că tu ești lepădat,
Căci, drumu-ngust ce-ai apucat
E o cale amară…


A lor e plină de plăceri,
Și desfătări depline,
Ei nu cunosc ce sunt dureri,
Nu știu s-aducă mângâieri
Celor lipsiți de-a lor puteri
Și se zbat prin ruine…


Da, este-ngustă Calea Lui,
E multă suferință,
Dar răsplătirea Domnului
Și vocea blând-a Mielului
Îi țin pe cei ce sunt ai Lui
Mereu plini de credință!

Nu sunt in lume desfătări
Să-ntreacă bucuria
Ce o avem în adunări
Când Duhul Sfânt pe-a Lui cărări
Ne poartă către-albastre zări
Să vedem Veșnicia!

S-or bucura cei muritori
O clipă de plăcere…

Dar cei salvați, mai sus de nori
În nesfârșitele splendori
Când vor vedea pe Domnul lor
La prima înviere,

Cu-adevărat s-or desfăta
Cu Cel ce e Iubire,
Când universul va cânta
Spre slava și mărirea Sa,
Mireasa Lui va triumfa
Plină de fericire!

Și ce folos să te fălești
Cu lucruri trecătoare?
Dacă ce ai le risipești
În desfătările lumești…

Și nici măcar nu te gândești
Că viața ta sub soare

E scurtă… trece ca un fum
Luat de vijelie,
Și tot ce ai se face scrum…

Dar lași în urmă un parfum
Și cel ce vede al tău drum
Cum merge-n veșnicie?

Te pierzi pe tine, ba mai mult
Pierzi și pe cel din turmă,
Căci el, privește-al tău trecut
Iar tu-l îndemni cu glas tăcut
Să facă ce tu ai făcut
Călcând pe a ta urmă.

Raspunzi de toată viața ta,
De cel de lânga tine,
Și cum să crezi că vei scăpa
De aspra judecata Sa,
Când toate te vor condamna
Căci n-ai făcut ce-i bine?

Când vocea Lui te-a îndemnat
Să lupți pentru credința
Ce ca un dar sfânt ți s-a dat
Să Îl cunoști pe Cel Prea ’Nalt,
Dar tu mereu L-ai refuzat
Să-ți dea bunăvoința.

Nu va fi scuză să găsești
Să scapi de osândire;
Dar azi, cât înca mai trăiești
Și poți să judeci, să gândești
Mai ai timp să te pocăiești
Schimbând a ta trăire!

Ascultă azi strigarea Sa
Cât încă mai răsună:
Salvează-te zicând un ‘’DA’’
Și lasă tot în urma ta,
Astfel să poți a câștiga
O veșnică cunună!

Amin