Intoarce-Te

Intoarce-Te...

Intoarce-te la mine, fie-ţi milă,
Cu sfânt respect , Te-aştept umilă,
Ca pragul casei noastre să păşeşti,
Nins cu petale albe a florilor jertfite,
Calea să recunosc prin locuri potrivite,
Să te cunosc şi să ajung acasa pe-nserate.
Din lanţuri, care m-au ţinut pe loc o vreme,
Le-ai sfărâmat şi prefăcut în diademe.
Cu ele îngeri de lumină au fost împodobiţi,
Descătuşaţi, de gândurile mele înrobiţi.
Spre mine i-ai trimis să-mi lumineze cerul,
In locul pregătit altar, să-şi verse harul
Şi-n suflet îngheţat ca să topească gerul.
Cu o suflare caldă amarul să-ndulcească,
Să stingă ce e fals în firea omenească.
***
Si-acum pe înserat că sunt acasă,
Încă aştept , amurgul mă apasă,
Am fost aicea o rază palidă de astru,
De-o fi să plec în marea de albastru,
De-un capăt prinsă în a stelelor perdea,
De-aproape Carul Mare să îl pot vedea,
În nopţi senine, în sus de-o să privească
Cineva, să fiu şi eu pe-acolo o micuţă stea.
Lumina să mi-o pierd în marea de lumină, ziua,
De m-oi roti în jurul celor ce rămân aievea.
Sunt viaţa mea acum, atâta îi iubesc,
De sus, pe mai departe să îi ocrotesc.
***
Intoarce-te la mine, fie-ţi milă,
Cu sfânt respect, eu Te aştept umilă.
Pe pragul casei, întind petale albe,
Cununi voi împleti, voi face salbe,
Voi coase şi voi împleti florile dalbe,
Din înălţimi să recunoşti şi casa!
E sărbătoarea revenirii mai frumoasă,
Când ai să baţi mă vei găsi acasă!

13.09.2007