Întoarce-te

Întoarce-te popor iubit de Domnul... de un sfânt,
La dragostea ce i-o purtai, când tu un legământ,
Făceai atât de bucuros, spuneai... pân-la sfârșit,
De ce prin vremea ce-ai trecut, popor... tu te-ai răcit.

Trezește-te îți spune azi, un glas ce te-a chemat,
Pe nume când din groap-adâncă, te-a răscumpărat,
Trezește-te... ești ațipit, în vale-ai coborât,
Dar tu nu știi, de cel păgân popor ai fost orbit.

Ridică-te de jos acum, din praful vieții tale,
De mână ești ținut de-un sfant, cu tine e pe cale,
Nu-i vreme azi de poposit, e vreme de-alergare,
E vreme doar de a rodi, căci El curând apare.

E vreme de-a înainta, poporule cu spor,
E vreme de-a ne avânta, nu azi... acum în zbor,
E vremea de-a ne prăbuși, la poala crucii Sale,
Poporule... ca să primești, din nou a Sa iertare.

E vremea azi de a striga, de-a cere îndurare,
Căci nu știi clipa când pe nor, poporule... apare,
Și într-o clipă pe pământ, toate se vor sfârși,
Tu nu ești gata de-ți vorbește Domnul zi de zi.

De-ți cere ca să te smerești, de-ți cere-naintare,
Pe loc tu stai, în răzvrătire și-n înverșunare,
De-ți spune-n sus tu să privești, privirea ți-e în jos,
De-ți spune că ești rătăcit... tu nu ești cu Hristos.

De-ți spune haina s-o îmbraci, ești gol... în neputință,
Ești gol de dragoste popor, de milă, de credință,
Îmbrăcate-n ce ți-a cerut, ascultător rămâi,
Ca să-mplinești, întoarce-te la dragostea dintâi.

Numai iubind tu vei putea, să-naintezi pe drum,
Numai iubind, vei răstigni tu firea ta acum,
Iubind poți haina să o-mbraci, ace-a neprihănirii,
Neprihănirea este rodul, dragostei... iubirii.

Iubește-L cum El te-a iubit, cu inima întreagă,
El nu vrea jumătăți să știi... poporule aleargă,
Pe cale totul dăruind, cum El s-a dăruit,
Pe Golgota, ca tu popor, să fii cel mântuit.