Întind mâna înspre ceruri

Întind mâna înspre ceruri, și din nou te strig Isus,
Doamne-am căutat în lume, mângâieri... dar ele nu-s.

Căutat-am fericirea, rătăcind pe-acest pământ,
Dar nu am găsit-o Doamne, numai clipe-n care plâng.

Am vrut să găsesc Isuse, pace... liniște am vrut,
Dar pe drumul vieții mele, suferinț-am cunoscut.

Am vrut să-ntâlnesc iubirea, ooo... ce mult am căutat,
Dar pe unde-am pășit Doamne, dragostea nu am aflat.

Eu am auzit Isuse, tot ce-n viață îmi doresc,
Doar la Tine eu pe toate, astăzi pot să le găsesc.

Dragostea care întruna, eu mereu am căutat,
Și-acea pace după care, pe pământ am alergat.

Auzit-am că la Tine, e iubirea-nflăcărată,
Nimenea n-o poate stinge, căci de Tine e udată.

Ea de Tine e aprinsă, dragostea ce mi-o doresc,
Vreau s-o am și eu Isuse, pe pământ cât mai trăiesc.

Vreau în suferință Doamne, să vărs lacrimi de iubire,
În necaz să-ți cânt doar Ție, să îți cânt de fericire.

Când ajung prin văi Isuse, vreau să simt eu mâna Ta,
Să mă scoți din vale Doamne, ca să pot eu a zbura.

Vreau ca zborul meu spre ceruri, sub un cer senin să zboare,
Piedici de-ntâlnesc pe cale, ele să nu mă doboare.

Căci iubirea ce o caut, care vine doar din Tine,
Îmi va da mereu putere-n, orice-n fața mea azi vine.

Lasă peste mine Doamne, dragostea adevărată,
Să simt pacea și iubirea, ce de Tine e lăsată.

Nu mai vreau prin lumea largă, eu ca să mai rătăcesc,
Cât voi mai călca pământul, eu aș vrea doar să iubesc.