INTERDICŢIA INTRĂRII ÎN CANAAN

Dumnezeu e „Da şi-Amin!” însă El câteodată
Poate să ne spună „Nu!” dacă viaţa ni-i pătată.
Moise şi Aaron mânia Domnului dezlănţuiră
Când la Meriba-n pustie amândoi păcătuiră.

Dumnezeu le spune-n faţă: „Nu veţi duce voi poporul!”
Un păcat este-o ofensă chiar direct spre Creatorul.
Cere-o disciplină aspră, o pedeapsă meritată
Pentru că avem în ceruri chiar pe Dumnezeu ca Tată.

Multe nu le poţi pricepe când omul păcătuieşte
Dar pedeapsa care vine ea pe loc te lămureşte.
Mă întreb ce-ar mai fi lumea dacă Domnul, Creatorul,
Ar lăsa orice păcate fără-a pedepsi poporul?

Ar fi haos şi răscoală, nedreptăţi nimicitoare.
Toţi cei vinovaţi ar râde stând cu burţile la soare.
Ar fi multe consecinţe subminând statul de drept.
Şi atuncea mulţi vor spune că Cel Sfânt nu-i înţelept.

O regie similară ne putem imagina
Când Judecătorul lumii pe toţi răii i-ar cruţa
Şi i-ar pedepsi pe unii care sunt nevinovaţi,
N-au făcut rele în viaţă şi în cuget sunt curaţi.

Ipoteza mea-i absurdă, nu este de acceptat.
Dar cu mii de ani în urmă la Golgota s-a-ntâmplat.
Mielul cel divin pe cruce de oameni fu răstignit
El, Nevinovatul lumii, ce atâta ne-a iubit.

Tatăl vrea să recunoaştem vina noastră mult prea grea
Ca în schimb neprihănirea lui Isus să ni se dea.
Să primim în dar iertarea şi dreptul de-a merge-n cer,
Dar să devenim cu toţii oameni sfinţi, de caracter.

Să-mi pese că pentru mine a murit Mielul cel sfânt
Şi să pot spune şi-altora ce trăiesc pe-acest pământ
Că nu-i glumă cu păcatul pe care l-am făptuit
Dacă n-am venit la Domnul şi nu l-am mărturisit.

Nu e mult şi iată vine Mielul cel biruitor
Ce S-a ridicat din moarte ca să-Şi spele-al Său popor.
Cum te va găsi amice: liber de orice păcat
Sau ca rob al necredinţei ce mereu te-a înşelat?

Vino să-ţi clarifici soarta cu Isus ce te-a iubit
Şi pe cruce la Golgota pentru tine a murit.
Scapă astăzi de păcate să prinzi aripi pentru Rai
Şi de azi întreaga viaţă Domnului să i-o predai.