Înțelepciunea e din Dumnezeu

Înțelepciunea e din Dumnezeu


Înțelepciunea e din Dumnezeu,
Ea este darul cel mai prețios,
În rugăciune-o cerem noi mereu,
Și o primim de la Isus Hristos.

Isus o dă şi azi cu mână largă,
La cei care o cer cu dor nespus,
Tu vino și primește-o prin credință,
La Cel ce-o poate da... chear la Isus.

Înțelepciunea cea de sus e sfântă,
E-nțelepciunea care-i de folos,
Doar cine-o are poate ca să spună,
Ea este darul cel mai prețios.

Acea care-i de sus este curată,
Apoi e paşnică, uşor de-nduplecat,
E plină de-ndurare dar şi blândă,
Şi roduri bune ea aduce-ndat'.

Mai este însă-o altă-nțelepciune,
Care-i menționată în Cuvânt,
Aceia pământească şi firească,
Ea nu ne duce sus în cerul Sfânt.

De vom avea înțelepciunea lumii,
Cu ea noi vom rămâne-aicea jos,
Nu vom urca pe dealul Căpățânii,
Căci ea ne-ndepărtează de Hristos.

Înțelepciunea cea adevărată,
Ce se găseşte numai în Cuvânt,
Ea este dată astăzi fără plată,
Dar totuşi este darul Cel mai Sfânt.

Înțelepciunea ne ajută-n viață,
Cum să trăim, cum să ne comportăm,
Ea ne arată cu a ei povață,
Cu Domnul noi cum să ne-asemănăm.

De-o cerem va rămâne-ntotdeauna,
În viața noastră pe acest pămînt,
Apoi când Domnul ne va da cununa,
Cu El vom fi mereu în cerul Sfânt.