ÎNŢELEPCIUNEA

Cât trăim în astă lume
Ne luptăm s-avem un nume.
Strângem multă bogăţie...
Dar la urmă, cine ştie

Cum ni se învârte roata
Când dăm nas cu judecata? ! ...
Fericirea-i vorbă goală
Dacă o vânăm cu fală.

De fapt, cine-i înţeleptul
Să-şi pună în luptă pieptul
Cu răul ce-l înconjoară
Ca şi bezna-n fapt de seară? ! ...

Doar aceasta e minunea
Când păzeşti înţelepciunea
Ca şi ea să te păzească
De ispita cea lumească.

Începuturile bune
Au la bază-nţelepciune
Ce o strângi de dimineaţă
Când Cel Sfânt îţi dă povaţă.

Prin credinţa-n acţiune
Dobândeşti şi-nţelepciune
Şi priceperea măiastră
Care nu-i din lumea noastră.

Priceputa ascultare
Te ajută să fii tare
În cuvintele Scripturii
Ca să-nvingi trufia urii.

De trăieşti în curăţie
Poţi să fii o pildă vie
Pentru-ai tăi şi pentru semeni
Dacă vrei lui Christ să-i semeni.

Pacea blândă cu-ndurarea
Îţi pecetluiesc cărarea
Să duci roade însutite
Unor vieţi nefericite.

Înţeleptul, din privire,
N-are iz de părtinire.
Nu-i făţarnic niciodată
Că lui, Dumnezeu i-e Tată.

Roadele nu-s pentru sine,
Ci doar Mirelui ce vine
Ca pe-a dragostei octavă
Să ne ducă sus în slavă.