Întelepciunea

Înțelepciune, geniu și lumină divină
Baza oricăror virtuții în viața creștină
Ea face pe toții buni cei ce-o au sau o adoră
Este Armonia sinelui cu tot ce ne-înconjoară.

Înțelepciunea-i calitatea omului, păzitoare
E putere, peste toată lumea stăpânitoare
Cei înțelepți știu să învețe și de la dușmani
Că se acumulează prin experiență, nu cu bani.

Înțelepciunea și modestia-s complementare
Ea din de la Dumnezeu, e a Domnului dare
Ea este frica de Dumnezeu, totală respectare
La înțelepciune nu se ajunge din întâmplare.

Înțelepciunea trece prin toate cu răbdare
Cine o are niciodată plictiseală n-are
Nu-i avere, înțelepciunea să depășească
Nici putere sau vitejie s-o cucerească.

Să fim smeriți de aspirăm la înțelepciune
Și mai smeriți dac-o avem, chiar de se impune
Să fim cumpătați în fericire și înțelepți în nefericire
Căci o câștigăm când suntem în suferință și durere.

Înțelepciunea nu se cumpără ci se dobândește
De la Dumnezeu prin rugăciune, când se dorește
Cel ce se teme de Domnul este om înțelept
Dar cine spune că El nu există e nebun fără precedent.

Înțelepciunea n-o găsim, la câte școlii am umbla
Numai Domnul, înțelepciune sfântă ne poate da
Înțelepciunea lumii, o găsim, la mulți oameni
Dar nu e de puțin ajutor pe cale Mântuiri.

Înțelepciunea de sus, nu se lasă ofensată
Ci ea, înțelepciunea, ofensa o îndreaptă
Cum oceanul nu disprețuiești râul oricât e de mic
Așa nici înțelepciunea pe omul înțelept doar un pic.

Înțelepciunea nu dă niciodată bir cu fugitul
Nici chiar atunci când se întâmplă neprevăzutul
Ea ascultă sfatul când vine de la oricine
Dar îl chibzuiește și alege din el doar ce-i bine.

Când înțeleptul e încercat, nu-i găsit desăvârșit
Greșește și el că-i pe pământ, oricât e de înțelept.
Când omul e înțelept și Greșelile-i sunt pe măsură
De la fapta ce face până la vorba ce-i iese din gură.

Dar și înțeleptul când se mânie și devine fioros
Toată înțelepciunea ce are nu-i este de folos.
Dar de va avea și răbdarea și ascultarea
Înțelepciunea-i va găsi la situații rezolvarea.

Dumnezeu să ne dea înțelepciune prin Duhul Său
Înțelepciune ce duce la mântuire din păcatul greu
Să fim plăcuți lui Dumnezeu și ne va da înțelepciune
Ca să-l cunoaștem pe El și-a Lui descoperire.

El ne va da înțelepciunea și priceperea
Ca în orice situație creștine, să facem voia Sa
S-o cerem cu credință dacă ne lipsește
Și va fi dată, fără mustrare, cum omul nu gândește.

Să răscumpărăm vremea, cât se mai poate primi
Că poate fi prea târziu, viața-i scurtă se poate sfârși.
Fiind înțelepți, nu Răspundem cu vorbe nebune
Și celui nevoit îi dăm sfaturi pline de înțelepciune.

Să ne încredem în Domnul cu toată înțelepciunea
Că bizuindu-ne pe ea, se poate petrece minunea
Să ne însoțească smerenia chiar și în înțelepciune
Să nu fim mândri, trufași că înțelepciunea n-are prețuire.

Lumea cu înțelepciunea ei nu cunoaște pe Domnul
Doar cei neprihăniți cunosc pe Domnul în totul
Numai ea deschide ochii minți ca să avem pricepere
Ea dă discernământ în toate și-a Domnului cunoaștere.

Să iubim înțelepciunea și ea ne va păzi
Va fi însoțitorul nostru pe cale zi de zi
Indiferent prin ce vom trece, ea ne va-învăța
Cum să trăim lângă Domnul, împlinind voia Sa.