Înţelepciune

Trecând printr-un sat odată ce nu era mic deloc
Am văzut şi oameni blânzi, dar şi oameni aprinşi foc!
Vrând să simt că tot ce văd pentru mine nu-i nimic
Dar degeaba că în treacăt ascultai totuşi un pic

Am văzut un grup de oameni ce ascultau, ce e drept...
Vorbele unui ce pare a fi un om înţelept
Şi mă bucurai văzându-l aşa în treacătul meu
Mă gândeam că o fi vorba de-un întors la Dumnezeu

Vai! Dar mare-mi fu mirarea, când trecu doar un timp scurt
De când mă-ntâlnii cu dânşii, cei doream tot să-i ascult
Căci în loc de vorbe bune, maiestoase şi cu har
Îi văzui bând dintr-o sticlă, închinând cu un pahar!

Cel pe care-l lăudasem nu-l mai cunoşteai acum
Căci era şi el ca alţii: Beţi şi-nconjuraţi de fum
Dovedind că-nţelepciunea lumii e o înscenare
Fiindcă-i firavă şi simplă nestatornic cine-o are

Dar acum ştim bine Doamne când citim în cartea Ta
Ce-i înţelepciunea sfântă şi cine-o poate avea
Cum ai dat-o cu plăcere tânărului Solomon
Ajutându-l să conducă poporul şi al său tron

L-ai ajutat să rezolve orice lucru-i apărea
Uimind lumea cu talentul şi înţelepciunea sa
Te vedeai Tu însuşi Doamne în înţelepciunea lui
Prin lucrare, prin vorbire şi clădirea templului

Doamne te rugăm acuma pentru noi aceştia slabi
Să ne dai înţelepciune şi să ne păstrezi tot albi
Albi, curaţi şi fără pată ca să ne putem feri
De înţelepciuni viclene ce apar în orice zi

Şi ca şerpii-nţelepciune să avem cum Tu ai spus
Să-i putem vorbi oricărui şi să-i dăm un bun răspuns
Să-i convingem ca să vină necurmat la al Tău tron
Unde este-nţelepciune, îndeajuns la orice om

Noi dorim de astă dată doar a Ta-nţelepciune
Să putem să ne dăm seama despre lucruri rele, bune
Să ne ştim în orice clipă zilele-a ne număra
Ca să nu trecem de-aicea fără-nţelepciunea Ta

Dar pănâ suntem în viaţă fă Doamne să dovedim
Căci a Ta înţelepciune şi faptul că Te iubim
Nu le-nchidem cu zăvorul înlăuntrul fiinţei noastre
Ci le dovedim oricărui şi prin vorbe şi prin fapte
Amin