Înştiinţarea lui Avraam

După un prânz ţinut sub un stejar
La Mamre, în consiliul de faţă!
Nepământeşti cuvinte despre-un dar.
S-a dezbătut, a lui Avraam credinţă.

Un fapt istoric, spus mai din-nainte
La robul Său Avraam de Dumnezeu!
Sămânţa ta, v-a merge înaite,
Sara, la anu-ţi v-a aduce-un fiu.

Ne-ncrezătoare vorbe pământeşti
Dar pline-au fost de binecuvântare,
Findcă-au vorbit fiinţele cereşti.
Avraame: - E vremea ta de cercetare.

Sara privea înspre acei veniţi,
Prin perdeaua cortului transparentă
Prin gestul ei, ochii i-au fost uimiţi!
La orice şoaptă-n mintea-i generantă!

Dar iată parcă-o frunză de stejar
Despre un fiu la Sara îi şopti!
Şi un surâs dar şi un muc de jar,
În pieptu-i vârsnic parcă înflori.

Să fie oare chiar cu-adevărat
Ceea ce se discută sub stejar?
Sau i-o speranţă de care am uitat
Căci Dumnezeu, mă va umple de har.

Întocmai sa-mplinit cum li s-a spus
Avraam şi Sara, fost-au răsplătiţi,
Pentru încrederea în Cel de sus!
Cu-n fiu eii fost-au binecuvântaţi.

Iubitul meu încredete în Domnul
Prin orice încercare vei ajunge!
Căci El a spus: Nu-Mi voi lăsa poporul,
Chiar cerul şi pământul de vor trece.

Şi ai să vezi că v-a veni o clipă
Când binecuvântarea-ţi v-a surâde!
Şi veşnic sub al Domnului aripă
Tu fericit vei fi dacă-L vei crede.

30.09.2008