Înspre tine se apleacă, glasul blând...acel duios

Înspre tine se apleacă, glasul blând... acel duios,
Căci ar vrea să îți vorbească, azi de sus ți-e Hristos.

Tu acel care în taină, doar suspini și doar oftezi,
Pentru tine se coboară, trebuie tu doar să crezi.

Azi dă norii la o parte, ce-s întinși deasupra ta,
Raze vii de sus coboară, viața pentru-a-ți lumina.

Va opri astăzi furtuna, vântul El îl va opri,
Doar încrede-te-n cuvântul, ce de sus îl va vesti.

Înspre tine se apleacă, mâna cea de Dumnezeu,
Căci doar El e-Acela care, știe ce înseamnă greu.

De pe tronul îndurării, a văzut durerea ta,
Și coboară... vindecare, vrea în dar acum să-ți dea.

Mută munții... dă popoare, ape El va despărți,
Ca să treci de încercarea, ce încearc-a te opri.

Va opri în loc și timpul, îl va face un trecut,
Căci de-acum vrea să-ți dea ție, fericitul început.

Peste tine azi revarsă, harul cel nemăsurat,
Căci El știe cât de mare-i rana ce te-a-ndurerat.

Vine cu înviorare, chiar acum prin Duhul sfânt,
Lasă-l ca să te atingă, Cel ce vine în curând.

Nu te împietri-n durere, nu lăsa povara ta,
Să te-ntoarcă de pe calea, vieții ce-i atât de grea.

Tu pe ea vre-o dată singur, nu ai fost... nici nu vei fi,
E cu tine Cel ce astăzi, doar prin har te va-ntări.
Amin