Însemnătatea crucii

Însemnătatea Crucii


O cruce nu-i altceva decât un lemn frumos,
Dar Ea a fost sfinţită, cînd Blând pe Ea Hristos
Murea dându-i valoarea, ce-n veci o va purta,
Căci Crucea e legată direct de Moartea Sa.

Nu! Crucea nu e semnul celor destrăbălaţi
Chiar dacă mulţi adesea, au fost prin Ea-nşelaţi,
Căci Crucea nu ne iartă! al nostru greu păcat,
Dar ne aduce-aminte că Isus ne-a iertat.

Adesea însă Crucea-i de oameni pângărită
Şi prin noroiul lumii ea este terfelită
Cînd se fălesc cu Crucea chiar ai satanei fi
Şi vocile murdare, vor a o proslăvi.

Dar, Ea rămâne veşnic al Suferinţei Semn!
În faţa Ei creştinul se simte mult mai demn,
Căci doar privind la Cruce, în mod miraculos
Ţi-aduci din nou aminte de Moartea lui Hristos.

Rostind cuvântul ,,Cruce" rosteşti doar,, Suferinţă"
Căci a purta azi Crucea, înseamnă umilinţă,
În faţa Crucii cade, şi ştiinţa şi doctrina
Cînd Duhul Sfânt revarsă în mintea ta Lumina.

Când laşi să moară-n tine, ambiţiile firii
În umbra Crucii Sfinte, vezi „Tainele Iubirii",
Vezi „Picături de Sânge" ce curg încă să spele
Mânia, răutatea şi gândurile rele.

Crucea nu mântuieşte, Ea nu ne dă nimic,
O poate arde focul cum poate arde-un spic,
Un spic care în sine cândva rod a purtat,
Cum Isus sus pe Cruce, fusese atârnat.

Şi încă mai atârnă ca „ Şarpele-n pustiu"
Căci El învins-a moartea şi-n veci El este Viu!
Da! Crucea va rămâne la Golgota-n picioare
Cât va fi Har în lume şi cât va fi Iertare!

Privind doar la Golgota, la „Lemnul" ridicat,
Crezând în Jertfa Sfântă, tu mai poţi fi iertat.
Aceasta e valoarea, preadiscutate-i Cruci,
Nu răzbunarea sumbră, a negrelor năluci;

Care-au crezut vreodată, căci lumea au învins,
Şi-n semn al biruinţei, ei Crucea au aprins.
S-au încălzit cu fală la dulcele Ei foc,
Amară înşelare, căci n-au avut noroc.

EI au pierit cu toţii, şi pier încă prin vremi,
Tu însă, serv al Crucii, nicicând să nu te temi!
Căci nu există-n lume un lucru mai frumos,
Decât slujirea-n cinste , a Crucii Lui Hristos!

Amin! Ilie Belciu